Titlul de mai sus nu e un vers din Bacovia, ci o notatie din "Agendele" lui E. Lovinescu. Acesta e cadoul pe care mi l-am facut in zilele Craciunului. Vacanta de Craciun e si pentru mine un timp de recuperari. Citesc, astfel, snur cele sase volume ale Agendelor lui E. Lovinescu. Ultimul volum (de peste 700 de pagini) a aparut in 2002. Strabatind insemnarile criticului, ma impresioneaza, intii de toate, formidabila sa creativitate: Lovinescu respecta cu strasnicie dictonul latin "nulla dies sine linea". Cred ca a scris efectiv mai mult decit N. Iorga (a carui opera e in buna parte dictata). Lovinescu scrie, de regula, cel putin 20 de pagini zilnic (monografii, tratate istorice, cronici literare, publicistica marunta, romane etc.). Cu toate ca de la 5 p.m. are casa deschisa oricui. Agendele acopera cu minutiozitate intervalul dintre 1923 (anul nasterii fiicei sale, Monica) si 1943, anul mortii criticului. Ultimele rinduri sint din data de 12 iulie 1943, o luni. In dimineata zilei de vineri, 16 iulie, moare (Lovinescu suferea de ciroza). In treacat fie zis, si G. Calinescu a murit intr-o vineri (tot de ciroza). La sfirsitul lecturii, trei lucruri mi-au atras cu deosebire atentia. Primul e obiceiul "romantic" al criticului (devenit in vremea noastra, din pacate, desuet) de a trimite apropiatilor (nu numai de sarbatori), prin comisionar, fastuoase flori. Principalul beneficiar al gentiletei lui Lovinescu e, desigur, tinara prozatoare Ioana Postelnicu (intre cei doi s-a consumat, de altfel, o emotionanta "amitié amoureuse"). Mentionez ca barbatul are cu trei decenii mai mult decit frenetica prozatoare. Si incearca, zadarnic uneori, sa pastreze decenta si aparentele. Nu pare in ochii celorlalti, daca am bagat bine de seama, ridicol. Desi simpatia lui fata de Ioana Postelnicu devine rapid, in Bucuresti, un secret al lui Polichinelle. Batrinul scriitor trimite prietenei si pr