Dacă în Pateric sfinţii părinţi au avut grijă să-i găsească vinului un pseudonim cuviincios, numindu-l "laptele bătrînilor", îndreptăţit ar fi ca şi agheasmei livrate de Patriarhia Dacă în Pateric sfinţii părinţi au avut grijă să-i găsească vinului un pseudonim cuviincios, numindu-l "laptele bătrînilor", îndreptăţit ar fi ca şi agheasmei livrate de Patriarhia română la sticle de plastic sau hîrdău să-i zicem "votca săracului". Bătălia pentru apa sfinţită aruncă în derizoriu filmul englezesc "Bătălie pentru apa grea", căci în vreme ce garda germană care păzea uzina producătoare era formată din aproximativ trei gradaţi şi douăzeci de pifani, scutierii aliniaţi în poziţie de luptă pe lîngă budanele Prea Fericitului Teoctist în ziua de Bobotează au depăşit cifra de cincizeci de mii, dacă-i adunăm pe vitejii urmaşi ai plăieşilor lui Ştefan cel Mare, călcaţi în picioare de chivuţele însetate în pridvorul Mitropoliei ieşene, şi pe dorobanţii dobrogeni, ce-au mărşăluit cu arma în bandulieră pe lîngă carele trase de boi şi măgari ce transportau rîvnita licoare pe străzile Constanţei. Etichetele de pe peturile cu agheasmă mare, scoase deocamdată gratuit pe piaţă de Arhiepiscopia Tomisului, anunţă, în felul lor, intrarea glorioasă a Sfîntului Duh în zarva societăţii de consum româneşti. Cu atît mai mult cu cît s-a demonstrat că apa sfinţită nu tămăduieşte doar răni sufleteşti, ci şi parcuri auto, cum s-a întîmplat de curînd la Piteşti, unde autobuzele au fost bine sprayate de un popă spre a nu mai fi vandalizate de călători. E clar că setea de cultură, cu care ne-am tot împopoţonat pînă mai ieri, s-a metamorfozat într-o mare sete de agheasmă.