Javier Zanetti a dat fotbalului dimensiunea civică. Este un capitol care contează mai mult decît longevitatea

Trăsăturile i s-au asprit. Intemperiile au săpat adînc chipul statuii care coboară de pe soclu ca să alerge spre poarta adversă. Fiinţa-monument intră în arenă fără să provoace isterii colective. Munceşte ca un începător ameninţat de restructurarea postului, apoi se întoarce acolo unde l-a fixat celebritatea. Repetă ritualul de aproape două decenii. Asta la Inter Milano, înainte o făcuse pentru Banfield în Argentina natală. Acum s-a oprit mirat. A pus piciorul stîng în pămînt şi l-a durut. Aronica de la Palermo ar putea intra astfel în povestea care părea fără sfîrşit. O banală alunecare şi un tendon al lui Ahile rupt fără să ţină cont de numele proprietarului. Care, fie vorba între noi, oricum nu se scăldase în apele Styxului.

Javier Zanetti a ajuns la Milano în 1995, cînd împlinise 22 de ani. Putem calcula cu precizie cîţi urmează să împlinească pe 10 august căpitanul lui Inter. 40. Bineînţeles că în tot amarul ăsta de vreme omul nostru a spulberat tot felul de recorduri. A bifat 1101 partide ca jucător profesionist, din care 845 pentru Inter. În 2010, contra lui Tottenham Hotspur, devenea cel mai în vîrstă marcator în Champions League. Avea 37 de ani şi 71 de zile. A spulberat recordul de longevitate al lui Bepe Bergomi, celălalt căpitan istoric al nerazzurrilor din epoca modernă, dar este posibil să nu îl mai ajungă pe Paolo Maldini la numărul de meciuri în Serie A. Milanistul are 647, interistul cu 41 mai puţine. Va mai juca destul încît să îl detroneze pe rivalul de la rossoneri? Va mai juca vreodată?

Ca orice mare fotbalist, Javier Zanetti a strîns mai multe porecle. I s-a spus la un moment dat şi Il Capitano, deşi cred că adevăratul Il Capitano din fotbalul italian şi mondial rămîne Franco Baresi. Mai aproape de ce a însemnat Zanet