La o adică, nu v-ar plăcea să-l vedeţi premier pe Ponta? La treabă, nu doar la televizor!
Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se-ntâmple, ne învaţă un vechi proverb. Originea e incertă. Unii spun că ar fi chinezesc, alţii, dimpotrivă, că aparţine vastei noastre înţelepciuni mioritice. Dar ce-are a face? Se potriveşte atât de bine situaţiei politice din România de azi. Cum altfel am putea descrie acţiunile Opoziţiei, care ţipă din toţi rărunchii că vrea să dea jos Guvernul, însă se fereşte ca dracu' de tămâie să preia frâiele guvernării?
Cei care se aşteaptă la căderea Cabinetului Ungureanu trebuie să fi tras concluzia, urmărind ştirile, că soarta moţiunii de cenzură, citită ieri în Parlament, este în strânsă legătură cu dezertările în serie din rândurile Puterii. Sigur, sezonul migraţiei către USL a început mai demult. Drumul a fost deschis de „greul" Frunzăverde şi a continuat cu alţi câţiva PDL-işti mai mici. Între timp, lista s-a lungit. Luni a fost ziua în care domnii Filip, Sbârciu & Uricec au anunţat că sar şi dânşii pârleazul. Ei, şi?
Dacă n-ar fi existat moţiunea, ne puteam închipui că această transhumanţă primăvăratică şi preelectorală este motivată doar de dorinţa Opoziţiei de a câştiga alegerile locale. Scop în slujba căruia merită să racolezi pe oricine. Chiar dacă provine dintr-un partid pe care l-ai înjurat ori de câte ori ţi-a venit la gură. Dacă nu dintr-o socoteală organizatorică, ţinând cont de influenţa pe care nou-veniţii o pot avea în teritoriu, atunci măcar din raţiuni de imagine. Faptul că tot mai mulţi oameni abandonează corabia Puterii este un semnal foarte puternic pentru electoratul care se întreabă, aidoma cetăţeanului turmentat, „dar eu cu cine votez?"
Acum, pare-se că moţiunea chiar are şanse, căci balanţa majorităţii începe să se încline, uşor-uşor, în favoarea USL. Câte voturi îi mai despart pe repre
