Gunoieri se numesc cei care adună gunoiul. Cum se numesc cei care îl colecţionează? Colecţionari, connoisseur-i, iniţiaţi?

Sau sunt oameni care au hobby-ul ca în timpul lor liber să nu arunce nimic din ce nu le trebuie? Hobbişti, pentru intimi. Nefiind o meserie, trebuie că această preocupare constantă a unei majore părţi a populaţiei poartă un nume înnobilat de pasiune. Gunoişti sau gunoiari. Ori, poate, mult mai bine, venind direct din franceza de pubelă: gounnoieurs. Poate că nici nu are importanţă cum se numesc, am putea să-i definim oricum, importantă e intensitatea cu care această uniune cu obiectele este dusă la capăt. Ai zice că Nenumitul le-a legat cununiile din tablă oamenilor şi obiectelor lor, până ce numai moartea îi va despărţi. Vorbeam cu nişte prieteni despre cum ar reacţiona lumea la îndemnul de a renunţa, o dată pe an, la câţiva metri cubi din deşeurile inesti mabile depozitate prin casă cu titlul de amintiri dragi sau de las-o acolo, că nu cere de mâncare şi nu ştii când îţi trebuie.

Fac o paranteză şi întreb. De ce nu s-or organiza sociologii pentru un studiu naţional asupra balconului şi conţinutului său în spaţiul carpato-danubianopontic? De ce nu or arăta televiziunile balcoane, în loc de accidente?! Sigur rezultatul ar fi mai terifiant, mai neaşteptat şi mai ilariant, la un loc, decât multe din ştirile cu sânge şi circ. Miaduc aminte de o vizită cu un agent imobiliar într-un apartament de vânzare, prevăzut cu un balcon aproape simbolic, plin de o grămadă de troace. Pentru că era noapte şi nu se ghiceau dimensiunile reale ale spaţiului, am deschis uşa - ca să te văd mai bine, cum ar fi spus bunicuţa Scufiţei Roşii. V-aţi prins că nu se putea pătrunde niciun centimetru în balcon şi vă jur că nu era la mijloc niciun butoi cu varză.

Atunci proprietara, cu o voce şi o figură ca din Marile speranţe, a ţipat la min