A fost un an rău pentru dictatori şi pentru onoarea fotbalului. Există însă şi renaşteri

Atenţie la evenimente! Au început să-şi facă de cap cu o sîrguinţă care trimite fie la balamuc, fie la o lume nou-nouţă (ceea ce e cam acelaşi lucru). Asta face din 2011 un an foarte povestibil, dar şi uşor de plasat în ruleta din centrul cazinoului. Între isprăvile cele mai vestite ale anului: toate statele cît de cît legate de civilizaţie se vaietă pe patul de spital chinuite de criză, Gaddafi e împuşcat în şanţ, Mubarak alergat din palat, Kim, geniul născut din os de geniu nord-coreean, se dovedeşte a fi totuşi muritor, înţeleptul Havel se stinge răpus de cancer şi mîhnit de mersul lumii. În mare, a fost un an rău pentru dictatori (sirianul Assad pare să se fi programat pentru la anul). Dacă vă închipuţi că fotbalul face excepţie de la nebunia generală, aveţi la îndemînă rezumatul unui an radical care propune grozăvii şi mirări cît pentru un veac.

Iată candidaţii:

1) e Barcelona de neoprit? După un final cu 3-1 pe Bernabeu şi 4-0 contra lui Santos nu mai e de lămurit decît un lucru: va deveni Barca cea mai mare echipă de club a tuturor timpurilor? Va deveni Barca Real? Vorbim de Realul lui Di Stefano cu cinci titluri europene consecutive.

2) vom afla vreodată pe ce stă miracolul spaniol? Yannik Noah ştie ceva şi are gura slobodă. O sumă de ziarişti şi un grup ceva mai restrîns de procurori ştiu mai mult, dar par suspendaţi de puteri prea înalte. Nadal e încă intact, dar soluţia în cazul Contador ar putea pune sub semnul întrebării, măcar parţial, atît cariera lui Nadal, cît şi problemele ridicate la punctul 1.

3) ce s-a întîmplat la meciul Dinamo Zagreb-Olympique Lyon? De fapt, ştim, dar n-o vom afla niciodată oficial. Singura alinare ar fi să aflăm că tranzacţia nu s-a făcut la pauză cu geanta plină la vestiar, ci într-o parcare cît mai îndep