Stadionul feroviar a fost, vreme de doi ani, fieful tovarăşilor. Aici aveau loc cele mai importante mari adunări, aici s-a salutat decizia numirii Guvernului Dr. Petru Groza
Cu precădere după 1989, cele mai galonate echipe ale fotbalului românesc, Steaua şi Dinamo, au fost acuzate că au apărut în perioada comunistă, fie luînd locul unor grupări deja existente, fie prin diverse subterfugii. Suporterii Rapidului au fost printre cei mai vehemenţi contestatari, mai ales că, spuneau ei, suflarea giuleşteană s-a opus, dintotdeauna, comunismului.
Lucrarea lui Gheorge Paruşi, “Cronologia Bucureştilor”, apărută în 2007, la editura “Compania” aduce, însă, surpriza. Giuleştiul nu numai că nu s-a opus Moscovei, dar, vreme de doi ani, a fost fieful întrunirilor tovărăşeşti la care participau Gheorghe Ghiorghiu Dej, Chivu Stoica, Petru Groza. Cînd vremea o permitea, marile adunări naţionale se ţineau pe stadion, cînd nu, gazdă primitoare le era Sala Mare.
Tablouri uriaşe cu Stalin şi Lenin
Pe 16 ianuarie 1945, Gheorghe Gheorghiu-Dej, reîntors de la Moscova unde reglase "oarecari chestiuni feroviare", convoacă de urgenţă o adunare a comuniştilor din România. Prilejul se iveşte imediat, chiar peste patru zile: Congresul Uniunii Sindicale C.F.R. Locul desfăşurării? "Sala Mare" a clubului de pe stadionul Giuleşti!
După discutarea problemelor "la zi", Gh. Gh. Dej, Chivu Stoica, Ion Gheorge Maurer închid uşile şi trec la dezbaterea problemelor tovărăşeşti. Prezidiul e flancat, în stînga, de tabloul uriaş al lui Stalin, în dreapta, de cel al lui Lenin.
Se iau următoarele "deciziuni": provocarea căderii Guvernului Rădescu, aflat în funcţie din 6 decembrie 1944, şi înlocuirea sa cu reprezentanţi ai Frontului Naţional Democrat, eliminarea din viaţa publică a lui Iuliu Maniu, începerea agitaţiunii pentru împărţirea pămînturilor
