Făcînd o paralelă cu Georgia, ultima oară cînd militarii sovietici şi tancurile lor dislocate în Transnistria aveau chef de plimbare prin România a fost în Decembrie 1989.

Problema conflictelor îngheţaţe din spaţiul ex-sovietic, dezgheţate periodic de tancurile ruseşti pînă la incidenţa unor confruntări militare fierbinţi, intră încet, dar sigur pe agenda NATO. Abhazia şi Osetia de Sud sînt acum în atenţia comunităţii internaţionale şi despre ele se discută intens la cartierul general de la Bruxelles. Conflictul din Georgia a obligat practic imensa maşinărie de analiză politică şi militară a NATO sa gîndească o abordare de viitor pentru enclavele dominate militar de Moscova, denumite într-un limbaj academic zone de conflict îngheţat.

Rusia a ameninţat recent Republica Moldova să nu îndrăznească la un comportament similar Georgiei, dacă vrea să abordeze chestiunea Transnistriei. România, ca stat membru NATO şi interesată în mod direct şi material de integritatea Republicii Moldova, de reîntîlnirea într-un spaţiu comun euro-atlantic, are datoria de onoare şi chiar obligaţia să aducă problema Transnistriei pe masa NATO. Nu cere nimeni o minune. Nici soluţii în 24 de ore. Dar de undeva trebuie început. Dacă NATO s-a angajat să acorde în viitor statutul MAP Ucrainei şi Georgiei, atunci mai devreme sau mai târziu trebuie să vină şi rîndul Republicii Moldova. Poate cînd va scăpa din fruntea sa de generalii în rezervă ai Moscovei, care ţin teritoriul de peste Prut în bezna comunismului.

Problema aderării Ucrainei şi Georgiei la NATO în următorii ani implică o soluţie şi pentru Abhazia şi Osetia de Sud. Liderii ţărilor UE şi NATO s-au pronunţat pentru integritatea teritorială a Georgiei, dar şi pentru continuarea eforturilor ei de integrare. Dar cum va fi posibilă integrarea Osetiei de Sud, teritoriu al Georgiei, în NATO? Ce face