In curind, fiecare roman va avea cite o vuvuzea, pentru a se putea exprima mai bine si a-si putea expune mai clar punctele de vedere. Vuvuzela vine tot din civilizatia noastra. Stramosii nostri aveau un fel de tulnice, dar erau prea mari si prea putin stridente. Africanii doar le-au scurtat. Unii specialisti sustin, cu argumente de lut, ca pe teritoriul actual al Romaniei, cu circa 10.000 de ani in urma, a existat o mare civilizatie, ce si-a trimis lumina si la Rasarit si la Apus si la Sud, unde chiar unii istorici si scriitori greci (Hesiod, Plutarh, Herodot, Eschil si altii) o mentioneaza. Se pare ca stramosii nostri stiau astronomie, astrologie, medicina, matematica, comunicau cu lumea de dincolo (vezi mitul lui Zamolxe), cultivau plante etnobotanice, aduceau jertfe umane si erau frati cu lupii. Ne-au ramas de la ei Sfinxul, Babele, piese de ceramica, inscriptii in grote, altare pe virfuri de munte, dansuri populare de alungat demonii si citeva mituri. Cum ar fi mitul Mioritei, care ne invata ca trebuie, in mod fatalist, sa ne asumam destinul (daca americanii spun: "Yes, we can", noi ne multumim cu: "Asa e viata"); mitul mesterului Manole care ne invata ca pentru a putea construi durabil trebuie sa ne jertfim sotia; capra vecinului este un alt mit fondator important, care ne invata ca vecinul nu are voie sa aiba capre mai frumoase ca ale noastre; hora tot pe loc, datul cu stingul in dreptul s.a. De la acea mare civilizatie si pina la instalarea guvernului Boc nu s-a intimplat nimic semnificativ. Poporul roman a doinit si a haulit. La vreme de restriste se retragea in codru, care se spune ca si el e frate cu romanul, ardea recoltele si seca fintinile. Cind trecea urgia o lua de la capat. Apoi venea alta urgie si tot asa s-a nascut ceea ce Emil Cioran numea "adamismul romanesc", adica in loc sa construim durabil, o luam mereu de la capat. Sus am avut tot timpul cite