Se vor gasi persoane care sa-si aduca aminte, cu nostalgie, de vremurile cand puteai sa te duci la piata, sa-ti faci aprovizionarea de toamna si sa vii atat de incarcat incat abia puteai sa cari. Cu putini bani, marfa multa si de calitate.

Astazi, preparatele pe care gospodinele le faceau in casa se produc industrial si e mai comod.

Dar fie vorba intre noi, ce e facut de mana mea e curat, proaspat si delicios! E minunat sa simti in nari mirosul de rosie coapta, sparta in doua si presarata cu sare. Mmm, ce gust minunat! Rosia rupta, cu miros unic, isi etaleaza bobitele fine, dulcege, pline de apa si inrosite de soare. Nu exista gospodarie in care sa nu se foloseasca sucul de rosii, bulionul sau pasta.

Coana Mare nici nu concepea sa nu pregateasca, in fiecare toamna, bulion, suc sau zarzavat pentru ciorbe. Pentru bulion, inca de la jumatatea lunii august, era spoit cazanul cel mare, din arama. Erau pregatite lemnele de foc, pirostriile si degraba chemata Leana si omul ei, mestesugari, finii femeii! Oameni harnici, Leana si Sile, veneau sa "spoiasca tingirea" la "Coana Mare" sau "Nasa Mare", isi faceau treaba rapid si cu multa arta, in asa fel ca un an intreg se putea gati in uriasul cazan de arama, fara nici o grija de cocleala.

Pregatiri

Marele cazan martor-purtator al nenumaratelor bunatati pentru iarna, dar mai ales pentru nuntile, botezurile si inmormantarile din zona, era pregatit pentru un nou sezon. Proaspat spoit, se semetea pe pirostriile reci, asteptand clipa in care avea sa primeasca in uriasul pantec sucul de rosii sau amestecurile zacustelor, acoperit fiind cu un capac urias, din scanduri intocmite cu arta de Mihai, un alt fin de-al batranei. Mihai, mester mare al lemnului, venea in oras, la Coana Mare, toamna si pleca la inceputul iernii. Repara sculele gospodinelor, usi si ferestre, glafuri si alte stricaci