Ca să guşti un păstrăv, n-ajunge să baţi un drum până la supermarket. Ai cale lungă de făcut până aproape de apele reci de munte, în Neamţ, unde se lăfăie-n voie pestriţul peşte. Sursa: Oana Ţepeş Greuruş
La păstrăvăria din apropiere de Bicaz şi Tarcău, vizitatorii nu-şi încântă doar papilele gustative, ci şi ochiul şi inima. Hârzobul sau păstrăvul în cetină face deliciul oaspeţilor, la fel şi peisajul sau aerul curat. Aici, printre păuni, pisici albe, animale împăiate şi câini gălăgioşi, o mână de oameni cu talent cresc şi gătesc păstrăvul cum ştiu ei mai bine.
De cum intri pe poartă, te întâmpină zâmbitoare tanti Ioana Avărvarei sau nea Valentin Cojocaru. Dacă vrei sa cumperi peşte proaspăt, eşti servit imediat, direct de la sursă, din bazin. Ai venit degeaba dacă nu încerci hârzobul ori peştele cu mămăliguţă şi usturoi. Dacă mai toată lumea ştie ce gust are peştele cu mămăligă, hârzobul rămâne o curiozitate pentru mulţi. Iată instrucţiunile povestite pe-ndelete de gazde.
VEZI ŞI:
FOTOGRAFII DE LA PĂSTRĂVĂRIE
Păstrăvul în baie de arome
Peştele proaspăt stă o zi şi o noapte la “baiţ”, adică e lăsat la macerat într-o compoziţie plină de arome: sare, piper, dafin, apă şi usturoi- ingredientul cheie fără de care nu iese bine reţeta. Nu se exagerează cu condimentele “să nu depăşim gustul păstrăvului”, explică tanti Ioana.
TAVĂ. Clienţii sunt serviţi pe cetină de brad. Românul e gurmand, aşa că aici avem o imensă porţie ... mică. Cea mare numără şase păstrăvi
Urmează alt val de miresme adunate la afumătoare. Aici, păstrăvul înşirat pe beţe stă trei, patru ore sau chiar o jumătate de zi, în funcţie de mărimea peştelui şi de lemn. Pentru culoarea păstrăvului este ideal lemnul de livadă, prun, vişin, cireş ori, dacă nu e potrivit, şi fagul. La ultimul foc, pe jar s
