Mişcarea Internaţională Crucea Roşie a fost creată acum 150 de ani în scopul alinării suferinţei celor care pătimeau din cauza războiului. Astăzi, însă, conflictele armate sunt diferite, iar misiunile voluntarilor sunt tot mai complexe şi mai periculoase.
Pentru Alfredo Malgarejo de la Crucea Roşie, misiunea echipei sale din nordul Siriei este clar reglementată de legile internaţionale. Nu e însă la fel şi pentru localnici, se arată într-un articol apărut pe site-ul dw.de.
„Am avut opt camioane încărcate cu produse“, îşi aminteşte el. „Am semnat un acord scris cu părţile implicate în conflict şi apoi totul a fost oprit“. Un comandant din zonă a refuzat să accepte produsele. Au urmat zile întregi de negocieri, până ce alimentele şi medicamentele au putut fi transportate mai departe.
Ucişi în timp ce ajută
„Devine tot mai periculos să ajungi la anumite acorduri în toiul conflictului“, spune Malgarejo, a cărui experienţă la Crucea Roşie depăşeşte 17 ani.
Siria, spune el, nu face excepţie. Este un exemplu trist care arată cât de greu a devenit să oferi ajutor.
„Doi angajaţi au fost ucişi într-un an, alţi doi încă lipsesc“, povesteşte el.
Regulile pentru a lucra la Crucea Roşie sau la alte organizaţii umanitare din zonele de conflict au fost stabilite într-o perioadă în care armatele luptau una împotriva alteia în structuri clare. În februarie 1863, omul de afaceri elveţian Henry Dunant a venit cu iniţiativa de a negocia un acord internaţional pentru tratarea şi îngrijirea victimelor războiului. Atunci s-a născut mişcarea.
Convenţiei adoptate în 1864 la Geneva i s-au adăugat alte acorduri, până în anii 1970, dar de atunci natura conflictelor s-a modificat.
„Acum sunt războaie mai mici“, crede Herfried Munkler, analist politic. „În ultimii 20 de ani, armatele private au jucat un rol important“. Conflictele de ast