La Papillonne
Îi curge,-n loc de sînge, limfă
prin vase,-aşijderi unei seve;
cînd somnul doarme-şi-l, de nimfă,
n-ai cum să ştii ce e aieve;
aduce-a limba-soacrei (larvă
cînd e, – ghimpoasă şi vorace);
prin foi, foşneşte fără zarvă;
mai are pînă ce,-n torace,
un domn cu vise erogene
ferice-i doarme, dat pe după
pleoapele-i cam fără gene, –
ajuns, estimp, şi dînsul, pupă,
după ce va fi fost figura
de dedesubt, omida hîdă
care înfulecă, iar gura
rînjită pare să-i surîdă,
ca şi tenanţilor, ce,-n dreapta
şi stînga, Fluturoaicei, herbul
i-l sprijină, – rămaşi la treapta
de plozi ce scot, pentru acerbul
lor prînz, limbi lungi, cum e şi e
aceea de cameleon...
Numai citindu-l pe Fourier,
pe utopistul Charles Fourier,
aflaţi ce e La Papillonne.
La Papillonne
Îi curge,-n loc de sînge, limfă
prin vase,-aşijderi unei seve;
cînd somnul doarme-şi-l, de nimfă,
n-ai cum să ştii ce e aieve;
aduce-a limba-soacrei (larvă
cînd e, – ghimpoasă şi vorace);
prin foi, foşneşte fără zarvă;
mai are pînă ce,-n torace,
un domn cu vise erogene
ferice-i doarme, dat pe după
pleoapele-i cam fără gene, –
ajuns, estimp, şi dînsul, pupă,
după ce va fi fost figura
de dedesubt, omida hîdă
care înfulecă, iar gura
rînjită pare să-i surîdă,
ca şi tenanţilor, ce,-n dreapta
şi stînga, Fluturoaicei, herbul
i-l sprijină, – rămaşi la treapta
de plozi ce scot, pentru acerbul
lor prînz, limbi lungi, cum e şi e
aceea de cameleon...
Numai citin