Străbate cu greu hârtoapele. Tocurile i se înfing adânc în noroiul ce desparte casele pipernicite, ce stau parcă să cadă sub puterea culmilor de rufe de copii puse la uscat. Se ridică pe vârfuri şi lipeşte pe un stâlp un afiş cu imaginea lui Jean de la Craiova. Deasupra zâmbetului lui, vedem scris cu litere mari: ”dacă eşti rom, declară-ţi deschis etnia la recensământul din 2011”. Adriana Chefălan, reprezentanta organizaţiei Romani Criss, cea care se ocupă de informarea pupulaţiei rome cu privire la recensământ, se apropie de bărbatul ce a rămas cu ochii aţintiţi la vedeta ”de le televizor”. ”Eu sunt român, don'şoară! Nici nu discut”, spune repede omul cu ten măsliniu şi puncte violete pe faţă, atunci când este întrebat ce va declara la recensământ. ”Tata a fost bulgar şi mama sârboaică. Iar eu sunt român, că aici trăiesc, nu în altă ţară!”, susţine sus şi tare bărbatul de 73 de ani. De după colţ, pe uliţa mlăştinoasă, apare şi soţia sa. Tanti Vasilica primeşte cu bucurie magnetul dăruit, pe care scrie în romani ”e mişto să fii ţigan” şi nu se dă în lături să-şi recunoască etnia. ”Noi suntem români celivizaţi, adică romi, nu mai suntem ţigani”, zice femeia şi-i face semn bărbatului să tacă, ”că nu ştie ce zice”. ”Nu vezi că oamenii ăştia încearcă să ne ajute?”, îl apostrofează ea pe nea Dumitru, şi trage apoi după sine liota de copii care fac roată în jurul ei.

”Te întreabă dacă eşti ţigan sau român, nu înţelegi, fă?” îi explică o fetişcană cu copil în braţe tovarăşei sale, machiată strident cu roz şi cu părul morcoviu, ce crede ea despre vizita noastră. ”Păi sunt, fă, romă. Aşa şi, ne dau ceva? Ei nu vede că nici drumuri nu avem aici? Nu munceşte nimeni, nici femei, nici bărbaţi, avem copii, trăim din alocaţii”, începe femeia tăvălugul văicărelilor. ”Şi dacă spunem şi dacă nu spunem, nouă tot rău ne e”, ţine femeia să îşi spună ultimul cuvânt. ”Dacă vă dec