Dovada acestei afirmaţii se află într-un articol publicat în nr. 2/2012 al Revistei de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului din România. Camelia Stanciu, conferenţiar în psihologie, şi Andrei Cotruş, doctorand, ambii de la Târgu Mureş, prezintă sindromul ADHD la adulţi – criterii de diagnostic şi intervenţie. Textul are o importanţă clinică de prim ordin pentru că, dacă nu cu multă vreme înainte, patologia de hiperactivitate cu deficit de atenţie era considerată apanajul copilului, dovezi din ce în ce mai convingătoare ale persistenţei sindromului la adult au fost semnalate în ultima vreme. Am atras şi noi atenţia, în „Viaţa medicală“, la rubrica de specialitate, că medicul de familie şi chiar psihiatrul trebuie să aibă în minte sindromul ADHD când se confruntă un pacient instabil comportamental, ce schimbă des locurile de muncă, care are conflicte dese cu colegii, care adună numeroase penalizări pentru contravenţii de circulaţie sau care, în mod tragic, devine dependent de droguri. Această latură negativă a personalităţii hiperactive are totuşi la adult şi un versant pozitiv. Într-adevăr, cei ce poartă „marca“ acestui sindrom pot fi oameni de afaceri de succes, merceologi care pot procura orice Publicitate , pe scurt – adaptaţi la relaţiile cu publicul. Rata persistenţei ADHD la adulţi este de aproximativ 50%, fiind posibil ca manifestările specifice, în schimbare pe durata vieţii, să fie subdiagnosticate. Pe spaţiul editorialului, Svetlana Hadjiu semnează articolul „Făuritorii unei istorii, rememorare aniversară“, în care face o trecere în revistă a evoluţiei neurologiei pediatrice din Republica Moldova. În secţiunea de referate generale, putem citi o discuţie care priveşte creativitatea. Sunt citate, după Taylor, cele cinci niveluri ale creativităţii (expresivă, productivă, inventivă, inovatoare şi emergentă). Cititorul găseşte aici ş