Dacă aş face o comparaţie, ca român ce a trăit episodul "schimbării" din 1996 din România, situaţia mi se pare oarecum familiară, chiar dacă Emil Constantinescu nu a fost nici minoritar, nici elocvent, şi nici charismatic. Cam atît despre asemănări.
Barack Hussein Obama va fi uns preşedinte al Statelor Unite în cîteva săptămîni. Sute de mii de americani se pregătesc să invadeze Washington-ul pentru instalarea noului preşedinte. Pentru americani, indiferent de înclinaţiile politice, apartenenţă etnică sau origine socială, şocul alegerii lui Obama este o realitate cu care se obişnuiesc greu. Schimbarea valorilor sociale şi a culturii capitaliste americane este aşteptată cu nerăbdare, entuziam şi o anxietate molipsitoare. Obama este acum privit, chiar şi de către rivalii săi ideologici, ca un lider care, de voie sau de nevoie, trebuie să salveze America. După ce - şi dacă! - va fi trecut acest test, opoziţia republicană, acum în continuă derivă, îşi va relua atacul ideologic.
Ariile prioritare pe care noul preşedinte va trebui să le abordeze în primele luni ale guvernării sînt economia, reformarea sistemului de asigurări de sănătate, războaiele din Irak şi Afganistan şi lansarea unor iniţiative diplomatice care să refacă imaginea SUA pe plan internaţional. Relansarea economiei americane şi diminuarea efectelor unei crize economice majore, comparabilă cu cea din 1929, reprezintă cheia guvernării lui Obama pentru următorii doi ani. Administraţia Bush îi înmînează acum noului preşedinte o bombă, care nu este nici măcar frumos împachetată şi are şi fitilul aprins. Veştile de pe pieţele financiare asediază planurile de guvernare ale viitoarei administraţii Obama. Scăderea indicilor economici şi contracţia severă a economiei americane din ultimul an lasă prea puţin loc pentru experimentarea unui nou sistem economic, pe care Obama, aşa cum a declarat în campan
