* Marta Petreu, Conversaţii cu..., Editura Universal Dalsi, 2004. Am citit cu toţii, în ultimii ani, interviuri, convorbiri, conversaţii înregistrate, consemnate, e-mailate, unele interesante, altele conformist-stîngace, unele de anvergură, altele de simplu depanaj jurnalistic. Sînt foarte rare, în acest context pestriţ, veritabilele dialoguri, convorbirile de la egal la egal, în care întrebătorul ştie să-şi asume rolul ingrat, iar personajul ce răspunde se lasă descoperit, conturat şi (parţial) supus de francheţea, mirarea (filozofică) şi liniştea înţelegerii celuilalt. Conversaţiile scriitoarei Marta Petreu cu personaje culturale celebre sînt, în acest sens, operă de autor. Apărute în revista clujeană Apostrof, convorbirile adunate acum în volum sînt mai ales "lecţii de vivisecţie în oglindă", cum ar spune poeta Marta Petreu. Interviuri-portret, cele 28 de convorbiri (uneori, repetat, cu acelaşi personaj neelucidat) sînt simultan literatură, istorie literară sau istorie a mentalităţilor. Dincolo de această performanţă, se conturează însă alt personaj, uneori teatral, alteori (asumat) ingenuu, care pune cele mai neaşteptate întrebări. Percepţia celor interogaţi, reacţiile lor variate în faţa unor aparente indiscreţii şi (adesea) predarea lor necondiţionată spun ceva despre mobilul interior al dialogurilor - participarea. Pe de altă parte, atît de retoric invocata prietenie literară este aici expusă într-un spaţiu riscant, cel al curiozităţii cititorului. Este vorba despre cititorul avizat, care nu are nevoie de chapeau-uri explicative, de cititorul participativ care şi-a pus, la lectura cărţilor amintite, întrebări inevitabile, dar şi de cititorul ipocrit care zace, intermitent, în fiecare dintre noi. Marta Petreu pune întrebări "incomode", indiscrete, niciodată retorice. Rolul pe care poeta, eseista, editoarea şi jurnalista îl joacă aici, cu greu şi-ar găsi