Filosofia administratorilor actuali ai Bruxelles-ului este să combine ponderat trecutul milenar al oraşului şi contemporaneitatea, într-o formulă care să armonizeze istoria şi viitorul. Capitala Belgiei şi a Europei, căci aici se află majoritatea instituţiilor Uniunii Europene, este un bun exemplu din perspectiva echilibrului între patrimonial şi modernism.

Arhitectură, muzee, arte vizuale, arte performative, design sunt stimulate de dinamica găsirii şi afişării inovaţiei. „The Sequence", de pildă, este o „pădure" de un roşu intens, ai cărei copaci, imaginaţi de designerul Anne Quinze din bucăţele de lemn şi beton, leagă de-a curmezişul şi de-a lungul străzii Louvain două imobile emblematice, Parlamentul Flamand şi Casa Parlamentarilor. Neobişnuita lucrare e simbolul conexiunilor temporale, transculturale pe care bruxelezii le promovează. Acelaşi sentiment al călătoriei în timp şi spaţiu l-am avut vizitând Muzeul Instrumentelor Muzicale (MIM). Găzduit de o splendidă clădire art nouveau, curent lansat aici şi ilustrat de nenumărate imobile din urbe, MIM-ul este oportunitatea ideală de a te întoarce cu secole în urmă în diverse spaţii geografice şi culturale şi asta doar privind miile de instrumente exotice şi ascultând în cască tot atâtea fragmente melodice. Partea interactivă este obligatorie, pentru a le transfera vizitatorilor esenţa muzicii şi a dispozitivelor care produc sunetul.

Atomium, un simbol al oraşului, construit în 1958

La fel de importantă e şi partea educativă, cea orientată către copii şi tineri, muzeele oferind programe speciale: miniconcerte, vizite active în cursul cărora cei mici pot încerca diverse instrumente muzicale, aniversări organizate într-un spaţiu amenajat special, ateliere. Aceeaşi orientare către publicul tânăr am remarcat-o şi la Muzeul Magritte, unde grupuri de adolescenţi şi puşti de 7-10 ani urmau trasee ghidate