Vinerea trecuta am asistat la o schimbare la fata a PSD. De fapt s-a revenit, in buna masura, la echipa aflata la comanda pina in 2004, pentru ca, iata, Miron Mitrea revine in prim plan preluind managementul campaniei electorale a social - democratilor si se asteapta si o reactivare a lui Octav Cozminca, chiar daca nu e inca clar pe ce pozitie. Revenirea lui Adrian Nastase in echipa de conducere a PSD va fi cu siguranta amplu comentata de presa in zilele urmatoare. In interiorul partidului si intr-o oarecare masura si in exterior, victoria fostului premier e vazuta in principal ca o revansa remarcabila a acestuia dupa ce colegii sai il marginalizasera eliminindu-l atit de la sefia Camerei Deputatilor, cit si din functia de presedinte executiv al PSD. Ceea ce e doar partial adevarat chiar daca el a dat, fara indoiala, dovada de o tenacitate impresionanta in atingerea obiectivului sau. S-a pozitionat ferm drept un opozant al lui Mircea Geoana pe care l-a ironizat sau citeodata l-a atacat explicit atit cu prilejul aparitiilor sale publice, cit si pe blogul pe care l-a transformat intr-un util instrument de influenta, prin care a transmis semnale adresate in primul rind activului PSD. Insa daca ar fi sa tragem concluziile principale dupa recent incheiatul Consiliu National al partidului ar fi probabil altceva mai important de consemnat decit victoria, altfel consistenta, a lui Adrian Nastase in dauna lui Dan Mircea Popescu: faptul ca zilele lui Mircea Geoana la conducerea PSD se apropie repede de final si mai ales demonstratia de forta a lui Ion Iliescu care a dovedit ca ramine principalul centru de influenta in interiorul formatiunii politice. Din acest punct de vedere, succesul lui Adrian Nastase de vineri inseamna in primul rind esecul lui Mircea Geoana combinat cu o demonstratie de forta a lui Ion Iliescu. Iar scorul categoric cu care a pierdut candidatul sprijinit d