A parasit Romania in 1979, dar de vreo sase ani revine pentru perioade mai lungi sau mai scurte pentru ca organizeaza un atelier de film documentar - Aristoteles, iar in aceasta primavara a initiat si un curs de actorie. Cu franchetea si umorul care l-au facut si mai simpatic romanilor, Dan Nutu a povestit pentru HotNews.ro despre experienta americana, despre pasiunea pentru film devenita placerea de a-i ajuta pe tineri, despre orgoliul de a nu arata in actorie cazna din spatele rolului si despre amintirile pe care le pastreaza din Romania anilor 70.
Iulia Blaga: Cum a fost cand ai plecat din tara?
Dan Nutu: Era iarna lui '79. Inainte de a pleca i-am spus unui prieten, lui Schumi (n.red.- actorul Ovidiu Schumacher): "Vezi ca s-ar putea sa nu mai vin." A plecat si el la cativa ani dupa mine. Plecatul a fost o tampenie la cate vize aveam pe pasaport pentru tari pe care nu le vazusem niciodata. De la Teatrul Mic am plecat prin demisie. Am pus pe hartie ca, daca nu mi se explica de ce nu plec in Iugoslavia cu nu stiu ce spectacol, mai joc o saptamana, dar pe urma sa nu contati pe mine. Nu mi-au dat niciun raspuns, dar am plecat. Ma gandeam de mult sa plec. Cu vreo doi-trei ani inainte fusesem in America in turneu cu spectacolele lui Liviu Ciulei, "Elisabeta I" si "O scrisoare pierduta".
Iulia Blaga: De ce n-ai ramas atunci?
Dan Nutu: Nu stiu, cumparasem prea multe surubelnite si vroiam sa le folosesc (rade). Bricolam de toate. Eu si acum pe ce pun mana stric.
Iulia Blaga: Dar decizia de a pleca din tara nu era riscanta? Erai o vedeta aici.
Dan Nutu: Am mai spus lucruri din astea si ma plictisesc. Suna ca un sablon. Nu mai aveam ce face in Romania. Cu Nicolaescu nu am facut niciodata si nici nu aveam de gand sa fac filme. Nu mai aveam cu cine lucra. Le facusem pe toate. Facusem si teatru, si film, si ma plictisisem de amandoua. Teatru
