Predispoziţia genetică, dezechilibrele hormonale şi anumite produse cosmetice favorizează producerea coşurilor. În general, acneea este asociată cu vârsta pubertăţii, însă în ultimii ani tot mai mulţi adulţi se confruntă cu forme severe ale bolii.
Acneea debutează în jurul vârstei de 12-14 ani şi se manifestă sub forma unor bubiţe cu puroi, care apar mai ales pe zonele cu o densitate mare de glande sebacee (faţă, decolteu, umeri şi braţe). Potrivit medicilor, acneea atinge apogeul în jurul vârstei de 17 ani, iar leziunile se reduc după vârsta de 21 de ani. Însă fac acnee doar tinerii care prezintă unul dintre factorii predispozanţi. În 50 la sută din cazuri, factorul genetic este principalul vinovat de apariţia acneei. Mai exact, copiii cu părinţi care suferă sau care au suferit de acnee prezintă un risc cu 50 la sută mai mare decât restul de a face şi ei boala, fie la pubertate, fie la vârsta adultă.
Un alt factor important în apariţia acneei îl reprezintă creşterea necontrolată a secreţiei de sebum. „La pubertate, pe fondul modificărilor hormonale, glandele sebacee devin hiperactive şi blochează porii, favorizând apariţia pustulelor. Inevitabil, pielea va căpăta un aspect lucios", explică medicul primar dermatolog Oana Clătici de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti. Tot de apariţia acneei este incriminată frecvent şi flora microbiană. Mai exact, colonizarea foliculilor de păr cu bacteria Propioni favorizează inflamaţia şi apariţia de noduli roşii şi dureroşi. De aceea, persoanele care sunt predispuse la acnee trebuie să evite atingerea frecventă a feţei, pentru a preveni întreţinerea sau chiar agravarea leziunilor.
Nivelul crescut al insulinei, un risc
Tratamentul acneei trebuie stabilit în urma unui consult între medicul dermatolog, endocrinolog, nutriţionist şi ginecolog, deoarece este condiţionat de tipul de acnee (comedonian
