Creştin ortodocşii îl prăznuiesc astăzi pe dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), purtătorul de biruinţă şi mare apărător al creştinătăţii. Din 1992, Biserica îl pomeneşte în rândul sfinţilor pe marele voievod al Moldovei, pe care poporul l-a numit de veacuri sfânt şi bun, după cum menţionează şi cronicarul Grigore Ureche: "(…) ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti (Sfântul) Ştefan Vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, (...) ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au ajunsu".
Marele Voievod Ştefan a fost fiul binecredinciosului Voievod Bogdan al II-lea şi al Doamnei Maria Oltea, care i-au insuflat din pruncie dragostea pentru ţară şi pentru credinţa ortodoxă. A domnit 47 de ani, luptând neînfricat pentru apărarea hotarelor ţării şi a creştinătăţii, făcând milostenie, ctitorind numeroase biserici şi mănăstiri, nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia şi Transilvania, precum şi la Sfântul Munte Athos, unde pericolul otoman ameninţa în acei ani ortodoxia, mărturisind astfel conştiinţa unităţii de credinţă şi de neam. A ctitorit mai bine de 40 de biserici şi mănăstiri între care Putna, Neamţ, Suceava, Probota, Bistriţa, Huşi, Vaslui, Tazlău, Milişăuţi, Pătrăuţi, Baia, Voroneţ, Hârlău, Popăuţi, Dobrovăţ, Volovăţ, Răuseni pe care le-a înzestrat cu odoare de mare preţ, cu evanghelii ferecate în aur şi cu moşii. Mănăstirii Zografu, de la Sfântul Munte Athos, i-a făcut numeroase danii, fiind unul dintre cei mai importanţi ctitori ulteriori ai sfântului locaş. Ştefan îi ruga pe monahii de la Zografu să-l scrie la Proscomidie pe el, pe soţia sa şi pe copii şi să-i cânte sâmbătă seara un paraclis şi marţea o liturghie şi să-l pomenească "până va fi în viaţă", iar după mutarea la cele veşnice să-i facă în anul întâi pomenirile obişnuite apoi să-i facă, într-o zi di
