Actuala campanie electorala nu difera mult de alte campanii care au avut loc in Romania. Avem manifestatii, avem emisiuni electorale (in care subiectele sunt dezbatute prin intermediari), avem postere si bloguri. Vom avea sondaje, vor fi organizate editii speciale si ar putea chiar sa apara si autobuzele la vot. In acest climat, nu se poate purta o discutie foarte ampla despre cine castiga, ci mai ales despre cine pierde. Iar marele infrant al acestei campanii ar putea fi Partidul National Liberal, un partid care risca, in urmatoarele saptamani, sa ramana fara mult din sprijinul sau electoral. Si care, daca nu va iesi din actuala capcana politica si de imagine, risca sa repete fara probleme scenariul PNTCD din 2000.
Prin campania pe care o face, Traian Basescu nu iese mult din tiparele pe care le-a impus chiar el. Are acelasi stil combativ, chiar daca acum nu si-a identificat prea clar tinta. Dar, desi forteaza ostilizarea poporului impotriva Parlamentului, este greu de crezut ca, dupa ce va reveni la Cotroceni, va face mai mult decat sa vorbeasca. Prin urmare, chiar daca pare periculos pentru climatul democratic, nu este. Traian Basescu nu isi va asuma rolul de a incepe efectiv o revolutie. Presedintele aduna lume la mitinguri, in Romania sau in Spania, pentru a arata ca poate si ca este in continuare un lider iubit. Ceea ce, important de mentionat, nu a contestat nimeni pana acum. Este, cu siguranta, cel mai iubit lider politic al acestor ani, fiind nevoie de ceva mai mult decat de un atac greoi si complicat construit (precum suspendarea presedintelui) pentru a face ca lumea sa il dea din brate pe Basescu. In urma acestei campanii insa, Traian Basescu nu se va alege cu mai multi sustinatori decat avea. Fiindca cei care, circumstantial, vor vota pentru el, dincolo de nivelul nucleului sau dur (care este, evident, sub 50%), nu o vor face fiindca sunt gata s
