Ca în multe alte și alte cazuri, subiectul salariilor nesimțite este de multă vreme mai degrabă un exercițiu de PR. Atunci când stai prost cu pâinea, circul e întotdeauna de folos.
Sintagma „salarii nesimțite“ și înfierarea aspră a acestora pare să fie o adevărată mană cerească în materie de comunicare și relații publice. Premierul a utilizat-o, cu mare succes, în câteva rânduri de când a preluat conducerea guvernului. Încă din data de 20 iunie 2012, la doar o lună și ceva de când acesta se instalase la Palatul Victoria, aflam din ziare și de la televiziuni că „Ponta taie salariile nesimțite din companiile de stat“. După aceea nu s-a întâmplat nimic, însă subiectul a fost reîncălzit cu succes ori de câte ori a fost nevoie, chiar recent, în aprilie și în mai 2013. Iar ca efectul să fie maxim, primul ministru face de regulă considerații pe această temă în segmentele de timp televizate ale ședințelor de guvern.
E drept, acum avem și o ordonanță de urgență, ni se spune „inspirată din modelul polonez“, privind salarizarea în companiile cu capital integral sau majoritar de stat. Ordonanța prevede limitarea veniturilor salariale ale celor din conducerea executivă la de 6 ori media salariului mediu brut lunar pe ramură. „Orice se plăteşte în plus se plăteşte în funcție de indicatori de performanță, să nu mai aud de salarii de peste 100.000 de euro pe an sau de zeci de mii de euro lunar la șefii de la Nuclearelectrica sau alte companii de stat“, a ținut să precizeze Victor Ponta, bineînțeles la debutul ședinţei de guvern în care s-a luat această decizie. Ca material documentar, guvernul a avut grijă să transmită presei liste cu diferite „salarii nesimțite“.
Au fost, e drept, și ceva încurcături. Premierul s-a contrazis cu Varujan Vosganian pe tema salariilor conducerii de la Cuprumin și, s-a precizat ulterior, nu ar fi vorba de sala