Într-o astfel de ţară trăim. Altfel ar fi stat lucrurile dacă eram cetăţeni titulari într-o Românie titulară. Aşa, tot ceea ce credem că ne aparţine e interimar.Conştiinţe interimare, inimi interimare, memorie interimară, gânduri interimare, idealuri interimare, ceea ce face să ne fie interimare şi simţul răspunderii, şi dragostea, mai cu seamă cea de patrie, şi amintirile, şi cuvintele, şi viitorul. Simţim un pământ interimar sub picioare, şi un cer interimar deasupra capului. Curg râuri interimare pe văi interimare, iar turme de oi interimare coboară de pe deluri interimare cu ugerele pline de cel mai interimar lapte din lume. Oraşe interimare stau tolănite sub soarele interimar al acestui început de toamnă interimară. Oameni interimari pretutindeni. Speranţe interimare. Rugăciuni interimare adresate unui Dumnezeu interimar. Lacrimi interimare în ochi. Sentimente interimare în inimi. Trădări interimare, jurăminte de credinţă interimare. Părinţi interimari îngropaţi în morminte interimare. Aşteptări interimare pentru copiii noştri interimari. Justiţie interimară, dreptate interimară. Minciuni interimare pe măsura măreţiei interimare a timpurilor interimare pe care le trăim. Istorie interimară cu poze de eroi interimari în cărţile interimare de istorie. Şcoală interimară, competenţe interimare atestate de diplome interimare şi ele.Vrafuri de decoraţii interimare pe tarabe interimare pentru patriotismul interimar al celor mai mulţi dintre noi. Generali interimari călare pe fantoma interimară a unor războaie interimare. Revolte şi proteste interimare. Prezent interimar, pe măsura istoriei. Ţară pe măsura prezentului. Oameni pe măsura ţării. Viaţă pe măsura oamenilor. N-a fost mereu aşa! Am avut o Românie titulară cândva. Se va mai întoarce România aceasta vreodată? P.S. Pe 1 septembrie , un om, care n-a fost niciodată interimar şi despre care Jurnalul Naţional a scris