Daca exista o data care aminteste ca Italia a fost o tara a emigratiei, aceasta este cea de 8 august 1956, cand au murit intr-o mina din satul belgian Marcinelle 262 de mineri, dintre care 136 italieni. In aceeasi zi in care presedintele Camerei Deputatilor, Gianfranco Fini, rememora cea mai tragica data a emigratiei italiene, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Italia intra in vigoare legea care considera imigratia clandestina drept infractiune, noteaza ziarul El Pais consultat de Agerpres.
La nimic nu au folosit reprosurile bisericii, respingerea sindicatelor si a opozitiei, preocuparile presedintelui italian, ex comunistul Giorgio Napolitano si indoielile multor juristi privind constitutionalitatea sa: pentru cei 650.000 de imigranti fara acte in regula, care se apreciaza ca exista acum in Italia, prezenta lor in aceasta tara ii transforma in infractori. Duminica au intervenit primele detentii in numeroase orase.
Masura cuprinsa in pachetul de securitate promovat de ministrul italian de interne, Roberto Maroni - membru de vaza al Ligii Nordului, partidul care a facut din lupta impotriva imigratiei pilonul proiectului sau politic - indeplineste promisiunea pe care guvernul lui Silvio Berlusconi a facut-o acum un an in primul sau consiliu de ministri. Este insa vorba de o indeplinire cu jumatate de masura. Executivul tocmai a aprobat un decret care, potrivit calculelor oficiale, va permite reglementarea situatiei a cel putin 300.000 de clandestini.
Decretul a fost aprobat la cererea membrilor coalitiei de la putere, care in ajunul intrarii in vigoare a legii antiimigratie, au pus pe masa problema pe care o va presupune penalizarea a mii de 'badanti': persoane care au grija de varstnici si bolnavi si pe care mii de familiile italiene ii gazduiesc in casele lor. "Ce le vom spune famililor?", a intrebat vicepremierul de origine de