După ce toată vara se roboteşte pe cîmp la fîn, în grădină cu sapa şi cu plivitul, toamna, în sfîrşit, se culeg roadele. Se numără bobocii. La oraş sîntem obişnuiţi să spunem asta cînd începe şcoala, dar la ţară număratul bobocilor înseamnă că toamna se ştie cîţi boboci au trecut peste vară, cîţi sînt cei care au rezistat perioadei lor de fragilitate după ce au ieşit din ou; aşadar, abia toamna îşi dau seama ţăranii pe cîte raţe se pot baza pentru perioada care urmează. Toamna se cunoaşte rodul muncii de peste vară. Acum încep să se facă socotelile, se vede cît de bun a fost anul şi se pregăteşte fiecare gospodărie de iarnă.

Toamna dă semne de apropiere încă de prin august. După sărbătoarea Schimbării la Faţă a lui Iisus, din 6 august, cînd se arată în faţa a trei apostoli în slava Sa, se spune că se schimbă vremea, îngălbeneşte frunza în codru, apele se răcesc, iar tîrîtoarele caută ascunzişuri unde să se retragă.

Toamna se încheie calendarul păstoritului. Oile urcă la munte după Sîngiorz (Sfîntul Gheorghe, 23 aprilie), sau după Armindeni (1 mai), care pică aproape de sărbătoarea Sfîntului Gheorghe, pe stilul vechi. Stîna urcă tot mai sus apoi, în funcţie de vreme şi de cît de mare e iarba. Prin iunie deja sînt în vîrful muntelui. Cum începe să se răcească vremea la munte, pe la sfîrşitul lui august, coboară şi se apropie de sat. Stîna stă pe hotarul satului o vreme. Mai apoi, după Sîmedru (Sfîntul Dumitru, 26 octombrie) coboară cu totul în sat pentru că vine iarna. De fapt, e vorba de Sîmedru pe stil vechi, care pică în preajma sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (8 noiembrie). Atunci se numără oile şi fiecare gospodar şi le ia acasă, unde a pregătit de iernat. Toată vara, ciobanii stau în munte şi au grijă de oi, oamenii le duc de mîncare, le strîng lemne şi îi ajută la muls. Plata lor se face la soroc, adică de Sîmedru.

Tot acum s