Daca in cazul scandaloaselor coduri judiciare primul ministru a promis o imediata revizuire, ce instanta ar putea reglementa maniacala perseverenta intru frivolitate scrisa, pe care orasul intre orase nu o merita? In interbelic - fie intr-o America a domniei gangsterilor, fie intr-o Europa a schimbarilor dure - rechinii presei lucrau pe fata, implicindu-se afisat in viata partidelor, punindu-si grelele cotidiane in serviciu partizan. Nemirind, asta, pe nimeni. Lumea s-a schimbat radical, realitatile cer altceva, nu in ultimul rind mascarea intentiilor manageriale: rechinii - nedisparuti - iau chipul, nevazut, al altor cetacee, pe cit de discret implicate in politicile ziarelor, pe atit de decisive in ultima decizie. Intr-atit de discrete, incit - recent - politicienii si-au permis o imixtiune grosiera in regimul scrisului jurnalier, amenintindu-i pe condeieri cu patru coduri judiciare, menite a le inchide gura. Numai ca timpul impunerii punitive a cam disparut, luminatii autori de interdictii trezindu-se brusc in fata unei societati civile intransigente si sonore, in stare a respinge scandaloasele ingerinte si a-si impune drepturi in pas cu modernitatea. Cele 13 organizatii neguvernamentale au solicitat retragerea din Parlament a celor patru proiecte de coduri juridice si au cerut dezbatere publica pe fiecare cod in parte, neefectuarea ducind la chemarea Executivului in instanta. Cu totul remarcabil acest indrituit ton public. Fireasca (fireasca?!) iritarea noilor legislatori, din moment ce, tocmai datorita presei, scandalul de la Interne, cel al permiselor auto false, dar si altele, pe rol, ar fi ramas intr-un caldut anonimat. De nuantat insa situatia in teren, atit de aiuritor colorat si, adesea, accidentat al presei momentului. Pe care, de altfel, isi exercita apetitul frazei si chemati si nechemati. Parasindu-si, o secunda, proverbiala jovialitate, Andrei Plesu p