Astăzi se împlinesc 18 ani de la tragedia de la Baloteşti, când cursa Bucureşti-Bruxelles s-a prăbuşit după decolarea de pe Aeroportul din Otopeni. În acea tragedia a murit şi o fostă elevă a mea, stewardesa Doina Jurcovan.

O pomenesc cu emoţie astăzi şi trebuie să vă relatez o poveste tristă dacă nu incredibilă.

Mă întâlneam câteodată cu Doina pentru că eram şi oarecum vecini. Se măritase cu unul dintre cei mai valoroşi piloţi, Valter. Un bărbat bine şi foarte simpatic. Se iubeau, aveau un băieţel, mulţi bani şi o viaţă aparte faţă de restul lumii.

Ei călătoreau înainte de 1989 şi păreau nişte oameni care, foarte des, merg şi pe tărâmul celălalt şi ne povestesc ce se întâmplă acolo. S-ar putea spune că toate familiile constituite din piloţi şi stewardese trăiau cam aşa, dar familia Doinei mai avea ceva dinstinctiv. Erau şi frumoşi, le stătea bine împreună şi se vedea că se iubesc. Totul, din câte-mi aduc aminte mergea bine în jurul lor. Relaţia cu ceilalţi membrii ai familiei, coabitarea cu vecinii…

Prima nenorocire i-a lovit în decembrie 1989 când avionul pilotat de Valter, pe ruta Bucureşti-Belgrad a fost doborât deasupra unităţii militare de la Boteni. El nu trebuia să fie în acel avion, i-a ţinut locul unui coleg. Cauzele doborârii avionului nu au fost elucidate, după câte am citit eu prin ziare. Deşi era evident că un avion de cursă nu se putea ciocni cu un obiect zburător neidentificat, care s-a dovedit a fi rachetă, tocmai deasupra unei unităţi militare de artilerie. Culmea că s-a ciocnit tocmai în coada avionului, un fel de călcâi al lui Ahile pentru orice aeronavă.

Doina îşi revenise după această tragedie şi încerca să afle ce s-a întâmplat.

Apoi a murit şi ea în tragedia de la Baloteşti. Nu era de serviciu, i-a ţinut locul unei colege. Nici cauzele accidentului de la Baloteşti nu au fost elucidate, s-a tot scris de