La început a fost doar criza din Grecia. Apoi pieţele economice au realizat că şi Portugalia, Irlanda, Italia şi Spania sunt într-o formă destul de proastă, şi aşa s-a născut acronimul PIIGS (acronim economic care se referă la economiile a patru ţări din sudul Europei). Acum Cipru şi Slovenia au dat de greu.

Criza euro intră deja în cel de-al patrulea an care, din păcate, nu va fi ultimul. Acum momentele lipsite de evenimente s-au lungit un pic , iar cele de teroare financiară nu mai sunt atât de înspăimântătoare, încă de când Banca Europeană Centrală (BEC) a promis să „facă orice e necesar“ pentru a salva moneda unică. Dar, după cum demonstrează Cipru şi Slovenia, bătălia pentru euro nu s-a încheiat, notează „The Atlantic“.

Iată de ce euro, la felul cum este conceput în prezent, este un mecanism pentru un faliment în masă.

1. Bani prea puţini. Zona euro nu este ceea ce numesc economiştii o „zonă optimă“, adică euro a fost o idee proastă. Membrii UE sunt foarte diferiţi aşa că ar trebui să aibă politici monetare diferite. Dar nu au. Există o singură politică monetară pentru 17 ţări membre UE. Asta reprezintă o problemă pentru sudul Europei acum, deoarece salariile sunt necompetitive (mari) în comparaţie cu ţările din nordul Europei, iar BEC nu le ajută cu nimic.

Există două moduri prin care situaţia aceasta poate fi reparată. Ori salariile nord-europene vor creşte mai repede decât trebuie în timp ce salariile sudice se păstrează la acelaşi nivel, ori nordicii îşi păstrează acelaş ritm de creşere, în timp ce salariile sudice vor scădea. Scăderea salariilor va face mai dificilă plata datoriilor creând un cerc vicios. BEC preferă să împingă din ce în ce mai multe ţări în insolvenţă decât să rişte ceva asemănător cu inflaţia.

2. Bugete prea mici. Austeritatea a fost un dezastru complet. De fapt a crescut povara da