"Iti mai aduci aminte cand te-a batut Marmelada?" Nu, nu-mi aduc aminte. Nu stiu nici cine e Marmelada. Probabil un coleg din liceu. Nu pot sa-mi amintesc un lucru care nu s-a intamplat. "Iti mai aduci aminte cand te-a batut Marmelada?" Nu, nu-mi aduc aminte. Nu stiu nici cine e Marmelada. Probabil un coleg din liceu. Nu pot sa-mi amintesc un lucru care nu s-a intamplat.
Nu m-a batut nimeni niciodata. Doar intr-o sala de box am incasat niste pumni, dar asta nu se cheama bataie. Pe de alta parte, e posibil sa fi uitat, asa cum uitam de foarte multe ori si definitiv tot ce nu ne convine. Colegul de liceu, care mi-a pomenit de incident, spune ca are scena in fata ochilor. Parc-ar fi fost ieri. "Ai dat si tu, insa Marmelada te-a burdusit bine de tot." "De la ce ne-am luat?", il intreb. "De la niste tigari." Iarasi nu se leaga, fiindca n-am fumat niciodata. De fapt, am fumat un timp, dar prea putin ca sa se cheme viciu. Ar fi ceva cu o bataie, cand era sa-i stric fata lui Gyuri, un malaimare care-si batea joc de mine, deoarece eram cel mai sfrijit din clasa. Si pentru ca toti radeau de el, ca era greoi si bleg, Gyuri inchidea cercul, luandu-se tot timpul de cel mai mic. Intr-o zi, cand dormea si tot dormitorul radea de sforaitul lui Gyuri, am luat un bocanc si din somn l-am naucit cu loviturile. Dupa ce s-a dezmeticit, ar fi putut sa-mi rupa oasele, insa Gyuri nu era numai tont, era si las. S-a mutat cu tot cu pat in celalalt capat al dormitorului si, dupa cateva luni, a inceput sa-mi zambeasca prietenos. Ca si cum aveam in comun un lucru stiut doar de noi. De fapt si aveam. Lui ii era clar ca altul mai prost ca el nu exista si deci nu mai trebuia sa caute, iar eu luasem cu nota maxima primul examen de barbat.
"Cum, domâle, sa nu-l mai stii pe Marmelada?! N-avea el fata aia de mort? Nu-i ziceam toti «Mai, stafie»? Cine ne turna magiun in pantofi?" @