Nişte cercetători americani au descoperit că oamenii inteligenţi au mai frecvent probleme financiare.

Mai există rezultate care arată că mulţi dintre cei care au probleme cu greutatea nu sunt chiar aşa de isteţi precum colegii lor mai zvelţi. Dar există şi o parte bună: toate categoriile cu probleme pot recupera la impresie artistică, pentru că cei care salvează vieţi sunt poziţionaţi mai bine în acest clasament.

La fel de interesant ar fi şi un studiu asupra relaţiei dintre modul de a căuta fericirea şi inteligenţă. Şi aici cred că am putea să ne distrăm infinit mai bine decât în faţa rezultatelor celuilalt studiu, poate şi din cauza abundenţei de soluţii, reţete, modele şi căi spirituale către un adevăr pe care puţini îl caută. Aspiraţiile sunt cel mai bun şi cel mai întâlnit prilej pentru lamentare, cea mai solidă scuză pentru alienare şi pentru nefericire. Deşi vedem zilnic asta în jurul nostru, deşi, cu mici diferenţe, ni se întâmplă tuturor acelaşi lucru, bovarizarea merge victorioasă mai departe, vorbind despre vina totală a sistemului în contrast cu nedreptatea şi suferinţele unor inocenţi ca noi. Dacă ar fi posibil, am putea trăi liniştiţi din vânzarea de energie negativă. Dar aşa, putem doar să vedem cum lumea dispare în spatele unor planuri gata-făcute, pe care şi le asumă fără să crâcnească. Ne pierdem viaţa încercând să trăim - mi se pare o formulare care deschide bine perspectiva asupra acestei neîncetate competiţii dintre inteligenţa alegerilor şi cea a dorinţelor. Unul din lucrurile pe care lam învăţat pe viu în vremea comunismului şi pe care l-am priceput abia acum se prezintă în formă de întrebare: cât se poate întinde coarda cu oamenii? Răspunsul meu la capătul tuturor lucrurilor pe care le-am trăit până acum este, cu mici excepţii, oricât. Ţine de inteligenţă să spui nu atunci când nici tu, nici viaţa ta nu mai au vreo legătură cu