Clădirea Palatului, ridicată în stil neoroman şi cu elemente bizantine, este considerată monument istoric de categoria B. Campania Poveştile Oradei Mari continuă astăzi cu istoria uneia dintre cele mai frumoase clădiri din Oradea, Palatul Episcopiei Greco-Catolic. Episcopul Demetrie Radu a decis în 1903 demolarea vechiului palat aflat în colţul Nordic al Pieţei Unirii şi construirea unuia nou. Pentru proiectare l-a angajat pe Rimanoczy Kalman junior. Construcţia palatului a început în august 1903. În decembrie 1904 a fost aproape gata palatul, dar până în primăvara următoare s-au mai făcut lucrări în interior.

Finalizat în 1905

Ceremonia de deschidere s-a ţinut în 11 iunie 1905, care a fost descrisă amănunţit şi în Jurnalul Orădean: „Palatul nou episcopal reprezintă gustul rafinat si gloria arhitectului Riamanoczy Kalman junior”, a scris atunci Jurnalul Orădean.

Palatul are două intrări, una în faţada dinspre Piaţa Unirii şi o intrare pietonală care conduce la birouri. Două scări, una principală şi una laterală, duc la etaj. Scara principală, în stil roman, este una dintre cele mai importante atracţii ale palatului. În jurul scării este locuinţa episcopului. Faţada principală este realizată în stil neoroman, iar acoperişul a fost construit cu tablă englezească.

Sediu de bibliotecă

Palatul a fost luat greco-catolicitilor în 1948. Acolo a fost mutată ulterior Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai. În 1992, Episcopia Greco-Catolică a primit imobilul înapoi, însă el a fost eliberat în totalitate de bibliotecă abia în anul 2004.

În tot acest timp, clădirea s-a degradat foarte mult, deoarece biblioteca nu a investit în ea pe motiv că imobilul a fost revendicat, iar proprietarul aştepta ca el să fie eliberat înainte să înceapă orice lucrări.