Provincia trebuie să decidă: rămîne la putere sau dă “tunuri” sezoniere?
“Şi mi-au spus să mă iau după elefanţi. Ceea ce am şi făcut!”, povestea un mare regizor italian. A intrat în Cinecitta pe urma elefanţilor, ca tînăr reporter monden. Nu l-a băgat nimeni în seamă. A rămas acolo şi a schimbat istoria filmului.
Aşa au intrat Oţelul, Timişoara şi Vasluiul în elita Ligii 1. Pe urma granzilor din Capitală. Chiar dacă Urziceniul şi CFR-ul au netezit drumul, n-a fost uşor. Pentru că elefanţii, metaforă greoaie a tradiţiei, au lăsat după ei potopul structural. N-au manageriat fotbalul pe termen lung. N-au crescut juniori, n-au investit în infrastructură, au dat “tunuri” cu bani de la UEFA sau din transferuri. Au menţinut un sistem corupt, cu lideri rămaşi în urma vremurilor.
Din 2007, nici o echipă din Bucureşti n-a mai luat titlul. Dominaţia Capitalei a ajuns mai mult “cosa mentale”, un prag psihologic, care a fost depăşit şi sezonul ăsta. Pe podiumul Ligii I se află, în premieră, două echipe din Moldova. Semn clar că se schimbă polii valorici în campionat. Timişoara, pe doi, completează tabloul unui fotbal descentralizat, cu voinţă de viaţă în el.
Tendinţa era clară încă de acum cîţiva ani. N-o zdruncină nici optimismul apocaliptic al lui Copos, nici pesimismul patern al lui Marius Stan, “Facem o brînză în Liga Campionilor”, nici păsăreasca “office” în care Niculae Badea vorbeşte despre viitorul lui Dinamo. Nici “opturile” de dans oriental executate de Olăroiu între Steaua şi “naţională”.
Dacă Provincia vrea să rămînă la putere, nu doar să dea “tunuri” sezoniere, trebuie să înveţe să păşească mai săltăreţ şi mai aplicat decît “elefanţii” prin fotbal. Forţa unei echipe vine şi de la stadioanele pline. Pentru asta, e nevoie, în primul rînd, de stadioane. De dorit, după modelul Hoffenheim. Comuna-minune a fotbalului german are stadion nou, cu
