Un tânăr stat balcanic, format după destrămarea unor imperii din proximitate, cu o populaţie necivilizată, imprevizibilă după tiparele occidentale şi cu lideri autoritari şi imorali.

Cam aşa şi-a imaginat un regizor american „Carpathia", o ţară condusă de un regent văduv, afemeiat, al cărui unic fiu minor urma să devină rege în aproximativ 18 luni. Filmul, de categoria B spre C, a fost difuzat în weekend de o televiziune ce oferă publicului pelicule vechi.

Pe scurt, acţiunea se desfăşoară la Londra, în primele decenii ale secolului XX, atunci când urcă pe tron un nou rege al Marii Britanii. La ceremonie sosesc capete încoronate din toată lumea, alături de care îl regăsim şi pe regentul... nostru, Charles. El vine însoţit de fiul minor şi de mama-soacră, o adevărată doamnă de sânge albastru, pe deasupra înrudită direct şi cu monarhul britanic, la a cărui ungere urma să asiste. „Nomina odiosa", pare a gândi regizorul (evocarea numelui provoacă neplăceri). Dar, la o privire atentă, el ascunde o altfel de distribuţie, modificând, ici-colo, rangurile şi legăturile de rudenie „carpathiene" - regentul Charles ar putea fi Carol al II-lea, iar fiul său minor, Nicholas, însuşi Mihai I, în vreme ce „mama-soacră„ aduce foarte bine cu Regina Maria.

În ajunul ceremoniei, regentul pune la cale - cu sprijinul unui gomos aghiotant de la Foreign Office - o escapadă nocturnă. Este dus la teatru, acolo unde „îşi alege" o tânără şi frumoasă actriţă de origine americană, în compania căreia urma să-şi petreacă noaptea. Fata nu se lasă cu una, cu două, deşi „Înălţimea Sa" stropeşte cina în doi cu votcă din belşug. După previzibilul eşec, regentul (a cărui limbă maternă se dovedeşte, între timp, a fi germana!) înjură straşnic şi constată că actriţa s-a cherchelit cu o cantitate de votcă ce, în Carpathia, „i se dă dimineaţa, ca întăritor, unui copil de patru ani". @N_P