Ce au in comun sperantele Poloniei de a adera la zona euro si cresterea varstei de pensionare? Raspunsul, noteaza intr-o analiza cotidianul The New York Times, monitorizat de Agerpres, este ca ambele probleme se afla in centrul unei dispute politice care opune guvernul de la Varsovia, condus de Donald Tusk, presedintelui Lech Kaczynski. Or, in conditiile in care alegerile prezidentiale sunt prevazute pentru anul viitor, rezultatul ar putea foarte bine determina cine va domina Polonia in anii care vor veni.
Pe de-o parte, partidul premierului Tusk, Platforma Civica, este hotarat sa aduca Polonia in zona euro cat se poate repede, un scop pe care majoritatea polonezilor, in special in cadrul comunitatii de afaceri, il sustin. Pentru a face insa acest lucru, guvernul trebuie sa promoveze o serie de masuri nepopulare politic, cum ar fi cresterea varstei de pensionare - de 64 de ani pentru femei si respectiv de 65 pentru barbati - la 67 de ani pentru ambele sexe. Alaturi de alta reforma a pensiilor, aceasta masura ar putea aduce deficitul guvernamental in limitele cerute de Uniunea Europeana.
De cealalta parte este presedintele Lech Kaczynski, un eurosceptic care spera sa profite de provocarile cu care se confrunta guvernul, pentru a readuce in carti partidul Dreptate si Justitie, condus de fratele sau geaman, Jaroslaw Kaczynski.
Planurile de a reforma sistemul pensiilor au cauzat deja conflict intre guvern si presedinte.
Prin exercitarea dreptului sau de veto, presedintele a incercat in urma cu un an sa blocheze prima faza a reformelor, care a presupus cresterea varstei de pensionare de la 57 de ani la 62 de ani pentru categorii speciale, cum ar fi medicii, lucratorii de la caile ferate si pentru cei din sistemul de sanatate.
Deficitul fondului de pensii a crescut deja la un nivel egal cu 13 % din PIB. Pana in 20
