În spaţiul dominat de isterie şi de inconsistenţă al televiziunii - care oglindeşte, de altfel, isteria şi incosistenţa propriei noastre existenţe -, am avut şansa să văd o emisiune cutremurătoare, esenţială. Nu spun vorbe mari. La emisiunea lui de pe TVR Cultural, "Idei în libertate", Horia-Roman Patapievici l-a avut invitat săptămîna trecută pe Matei Călinescu. De data aceasta, ceea ce a rezultat în urma dialogului celor doi nu a fost numai o excelentă emisiune culturală, ci ceva mult mai mult. Te-ai fi aşteptat ca discuţia să se poarte în jurul cărţii lui Matei Călinescu, "A citi, a reciti", recent tradusă în limba română - cartea aceasta a fost, însă, numai un pretext. De la început, Horia-Roman Patapievici a făcut observaţia că volumul este dedicat lui Matthew, in memoriam, şi l-a invitat pe Matei Călinescu să vorbească despre fiul său (Matthew), care a murit în această primăvară. Cînd am auzit această invitaţie, recunosc că mi s-a strîns inima. Sîntem obişnuiţi să avem pudori în legătură cu astfel de subiecte. O întrebare despre cineva drag care a murit de curînd este indecentă şi, în interiorul normelor sociale în care trăim, e întotdeauna asimilată unei gafe. Ea poate spori durerea interlocutorului nostru care ori va prefera să-şi consume suferinţa în tăcere, ori se va lansa într-o scenă cvasi-melodramatică, cu evocări impresionante, bărbie tremurîndă şi plîns stăpînit. În oricare din cazuri, situaţia este cel puţin penibilă. Numai că, iată, gîndim aşa pentru că sîntem sclavii construcţiilor culturale datorate ficţiunilor mai mult sau mai puţin siropoase cu care ne alimentăm. În viaţă, însă, se poate vorbi despre moartea cuiva drag sau despre suferinţa proprie şi cu demnitate - şi emisiunea respectivă, care a fost dedicată evocării lui Matthew, fiul lui Matei Călinescu, a dovedit cu prisosinţă acest lucru. Matthew suferea de autism şi de epilepsie - ca