- Editorial - nr. 157 / 14 August, 2012 Din 1990 incoace, atunci cand se impune sa avem reactiile necesare la insulte, jigniri si pretentii absurde ale unor unguri din interiorul si exteriorul tarii, noi, romanii, ne aflam parca pe "traseele incetinelii” – cum ar spune Adrian Paunescu – mereu "din repaos in repaos”. Adica, "nici sa se mearga, nici sa se stea”. Din cauza unor guvernanti blegi, de 22 de ani succedandu-se la putere, propunandu-si sa mearga "cel mai incet dintre toti lentii”, atunci cand Romania si romanii sunt injurati, mereu ne-am aflat "cu spatele la tel”, iar netrebnicii au profitat mereu. Mereu castigatori, in acest sens, la concursul "cine merge mai incet”, sa nu ne miram ca am ajuns in situatia in care suntem. Ia sa incerce, de pilda, sa spuna netrebnicul Köver Lászlo, presedintele Parlamentului Ungariei, despre Franta, Germania sau Grecia, ce a spus despre Guvernul roman, aflandu-se tocmai pe pamant romanesc! Ce mai suturi in fund ar fi luat dumnealui, cat de demnitar ungur este el! Din pacate, din 1990 incoace, pe la noi, provizoratul ia locul fondului, pripeala, indiferenta si incompetenta inlocuiesc lucrul temeinic, bine si gandit facut. Cu o stinghereala jenanta, prin nimc acoperitoare, mai-marii clipei din fruntea tarii uita de cuvantul dat acestui popor rabdator din calea-afara, tolerant si trecut prin toate incercarile timpurilor. Uita de acea datorie sfanta de a apara imaginea tarii lovite din interior si, deopotriva, din exterior. Cuvantul dat? Pentru ei este vorba goala! Vorba-n vant. Demnitate? Pe demnitatea demnitarului ei nu dau, dupa cum s-a vazut in atatea cazuri, nici macar un ban rau. De fapt, ei scuipa singuri pe propria lor demnitate. Naravul din nascare, se confirma, leacuri nu are! Despre ce demnitate, oare, se mai poate vorbi, atata timp cat presedintele Romaniei, Traian Basescu, se complacea sa fie umilit de gozul acela –