Î.Am un loc de muncă pe care l-am ales doar pentru salariul oferit şi bonusuri. Nu-mi place ceea ce fac şi nu mă încântă mai deloc să mă trezesc pentru activitatea asta. „Alerg" tot timpul, iar colegii îmi sunt antipatici. Parcă tot timpul sunt puşi pe bârfă, iar eu mă simt mereu pusă la zid. Nu văd nimic benefic să intru în discuţii cu ei. În ce măsură îmi recomandaţi să fac compromisuri? Voi regreta mai târziu alegerea făcută sau trebuie să am putere să trec peste obstacolul ăsta?

R.Este destul de evident că aţi pornit cu „NU" în braţe când v-aţi ales acest loc de muncă. Probabil, a fost o decizie forţată, nu neapărat dorită de dumneavoastră. Din start nu v-a plăcut ideea de a face această muncă şi, astfel, totul a devenit „NU" după aceea. Era de aşteptat să nu vă placă colegii, nici munca, nici criticile etc., pentru că totul e văzut prin filtre negativiste.

Mai mult, înclin să cred că nu v-a plăcut nici ideea de a lucra doar pentru bani, dar acesta este unul din lucrurile pe care trebuie să le clarificaţi. Aşadar, un prim pas ar fi să vă lămuriţi într-un dialog onest cu propria persoană: „Ce doriţi de la o slujbă pe care să o consideraţi bună şi care să vă facă plăcere în acest moment al vieţii?". Faceţi o listă cu lucrurile pe care le doriţi / le aşteptaţi de la un serviciu bun şi, apoi, prioritizaţi-le. Dacă banii vor ieşi pe primul loc, chiar dacă şi numai temporar din cauze ce ţin de contextul de viaţă actual, atunci veţi decide probabil că merită să continuaţi aşa-zisul compromis. Dar, din momentul în care aţi luat această decizie, nu mai merită să vă chinuiţi cu „NU"-ul din braţe, ci mai degrabă să vă străduiţi să luaţi ce-i mai bun din contextul dat. Priviţi-o ca pe o oportunitate de dezvoltare, ca pe o ocazie să învăţaţi lucruri noi, nu neapărat legate de profesie. De exemplu: „Ce bine! Pot să-mi educ toleranţa faţă de oameni care