Expozitia este o insiruire de fotografii plus un ceva care, inca de la o prima privire, pune in criza, aduce in discutie, reclama solutii. Cu alte cuvinte, nu este vorba de vreun demers estetic. In cazul de fata, imaginile, realizate de Catalin Berescu – deopotriva socante, patetice, documentare – reprezinta comunitati de romi in contextul unei locuiri precare, mai putin cunoscute, rareori reflectate de mass-media, nicidecum acceptate de actorii politici, capatind astfel conturul unor peisaje cel mai adesea nelinistitoare.
Dilemele apar de cele mai multe ori in jurul previzibilei intrebari: „Ce este de facut?“ „Necesitatea interventiilor“ si modalitatile intrevazute au mai generat si in alte rinduri comentarii pe marginea faptului deja implinit.
Criticii proiectelor de civilizare desfasurate pina acum, mai precis dupa 1990, au invocat ideea de segregare, necunoasterea adevarurilor locale. Fie ca opereaza cu criterii etnice sau economice, stereotipurile pun presiune asupra oricarei initiative politice menite sa aduca modificari in geografia saraciei. Contextele de locuire aflate in atentia noastra induc o atitudine distanta, cea pe care o folosim de cele mai multe ori. Realitatea se abstractizeaza, se transforma in peisaj pur si simplu. Celalalt, numindu-l Rom in cazul nostru, printr-un alt tip de periferizare devine Saracul, dependent declarat de Venitul Minim Garantat. In orice caz, fotografiile expuse, rezultate ale unor incursiuni documentare desfasurate in decursul unui an, sugereaza prudenta necesara oricarei discutii pe tema locuirii precare a romilor.
In loc de concluzie, daca imaginile nu vor reusi s-o contureze cumva, lucrul cel mai sigur este ca raspunsurile la astfel de dileme nu pot capata limpezime foarte usor, dupa cum si esteticul peisajelor evocate este un minim garantat.
Expozitia este o insiruire de fotog
