Zeci de preşcolari merg zilnic pe jos aproape doi kilometri spre grădiniţă pe lângă maşinile de mare tonaj de pe stradă. Micuţii circulă pe marginea unui drum judeţean unde nu sunt trotuare şi sunt expuşi pericolelor auto.
Ştefania Mihalache (5 ani), Andrei (6 ani) şi Marius (4 ani) Savin străbat zilnic aproape doi kilometri pe jos până la grădiniţa din satul Căciuleşti, comuna Girov, judeţul Neamţ. Pe drumul judeţean pe care merg zilnic, TIR-urile trec în viteză şi nu există trotuare.
Micuţii se sperie, se retrag spre şanţurile de la marginea drumului, aşteaptă să treacă maşinile, după care îşi reiau traseul. Deşi ca ei sunt mulţi copii care învaţă la ţară, Ştefania, Andrei şi Marius ar putea scăpa uşor de acest chin dacă microbuzul şcolar ar opri să-i ia şi pe ei.
„Microbuzul trece pe lângă noi, dar nu opreşte“
„Microbuz este, însă la noi nu opreşte. Vedem cum trece prin faţa casei noastre, dar nu ne ia niciodată spre şcoală“, povesteşte Brânduşa Mihalache, mama Ştefaniei.Dacă e cald şi senin, copiii fac 40 de minute până la grădiniţă, însă, când e iarnă sau când plouă, le e mult mai greu. Părinţii au serviciu şi spun că de multe ori nu reuşesc să se împartă între orarul copiilor şi programul de muncă. „Acum sunt în concediu de maternitate pentru că mai am o fetiţă de nouă luni, dar când lucram trebuia să plec la ora 4.30 la serviciu“, se plânge Brânduşa Mihalache. Cei mai afectaţi rămân copiii, care, la numai patru sau cinci ani, suferă când văd microbuzul care-i ocoleşte şi-i lasă să meargă pe jos. „Plecăm de dimineaţă de acasă. Microbuzul trece pe lângă noi, dar nu opreşte. O ţin pe mama de mână şi ne uităm pe stradă ca să nu vină maşini“, spune Ştefania Mihalache.
Microbuze insuficiente
Autorităţile pasează vina către şcoală, iar conducerea şcolii către Primărie. „Nu există refugiu ca să poată o
