Ca majoritatea sporturilor, TENISUL DE MASĂ a luat naştere ca un joc de societate al înaltei clase, practicat în Anglia sfârşitului de secol XIX. Alături de badminton şi tenis de câmp, varianta de masă s-a dezvoltat din tenisul antic, cunoscut şi sub denumirile de Jeu de Paume, Real tennis, Court Tennis sau Royal Tennis.
În jurul anului 1880, echipamentul folosit era improvizat, astfel încât jucătorii apelau la cărţi, dopuri de sticle, tabachere sau capace pentru a alcătui o suprafaţă de joc.
O primă masă special creată pentru jocul de tenis a fost realizată în 1890, de englezul David Foster, conţinând palete, o pânză marcată, mingi de cauciuc şi un gard din lemn şi plasă, în jurul perimetrului de joc, potrivit site-ului masatenisi.org.
Sursa foto: www.ittf.com
Următoarea inovaţie majoră a aparţinut englezului James Gibb, care a introdus în echipamentul pentru tenisul de masă mingea din celuloid, urmat de E.C. Goode care, în 1901, a construit paletele moderne.
Sportul a crescut în popularitate în 1901 când s-a început organizarea unor turnee de TENIS DE MASĂ, iar un campionat mondial neoficial a avut loc în 1902. Tot la începutul lui 1900, jocul a fost interzis în Rusia pe motiv că ar afecata vederea.
Până în 1921, tenisul de masă a intrat într-un con de umbră, pentru ca în acest an să ia naştere, în Anglia, Asociaţia Tenisului de Masă, urmată de înfiinţarea, în 1926, a Federaţiei Internaţionale a Tenisului de Masă. Tot Anglia a găzduit, în 1926, primul campionat mondial în domeniu. Din acest an, până la începutul Celui de-al Doilea Război Mondial (1937) sportul a fost dominat de Ungaria. Cei mai importanţi doi jucători, de la acea vreme, maghiari au fost Maria Mednyanszky (care a câştigat şapte campionate feminine) şi Viktor Barna (de cinci ori campion). Jucători de succes, în perioada respectivă, au fost şi cei din Ro
