Un important eveniment muzical s-a consumat in aceste luni ce au incalecat sfirsitul lui 2006 si inceputul anului 2007. Momentul istoric al admiterii României in Uniunea Europeana – angrenati in disputele imediatului si consumindu-ne rapid la fierbintelile contingentului, poate nici nu realizam importanta acestui act de integrare europeana, cum nu am avut parte niciodata, stind mai mult pe la margini si amusinind de la distanta centrul... – a fost primit glorios, wagneriano-sostakovician de oficialitatile române.

Care au oferit publicului si telespectatorilor, de toate sorturile si genurile posibile la un adevarat „Bairamfestspiele“, pe linga discursurile flamboaiante, si numeroase spectacole muzicale, de sunet, lumina si artificii. La propriu si la figurat. Nu continuam divagatiile noastre pe acest subiect patriotic – chiar meritau aruncati pe cer, sa nu spunem in vint!, milioane de euro? –, ci vrem sa comparam doar doua tipuri de evenimente. Unul, precum cel mai la deal mentionat, celalalt, mult mai „miezos“, care ne-a impresionat si fara sa beneficieze de agresiv-necesarul promo si de artificii. Publicitare sau pirotehnice. Si ne-a bucurat foarte mult, singura insatisfactie, daca putem spune asa, fiind aceea ca suita de concerte asupra careia vrem sa ne atintim atentia nu a intrat si in hiperatentia &interesul televiziunilor. Care fac si desfac notorietati, care urca si coboara, sa nu spunem manipuleaza, interesul si gustul – de ce nu? – al marelui public. Sint legile dure ale capitalismului, economia de piata obligind, nu de putine ori, la compromisuri ale bunului simt si la valorificarea la maximum a prostului gust. Nimic nou pe scena de concert a lumii si a bombanelilor noastre, in absenta regretatului Iosif Sava.

Citiva ani de la moarte, alti ani de la nastere, absenta unui om se simte, oricit o tragem democratic pe linia lui „nimeni