Le Monde, Paris: Criza zonei euro face necesară o mai mare integrare politică a UE. Însă calea împrumutată de conducătorii europeni lasă pe margine ceea ce ar trebui să le fie de fapt prioritar: bunăstarea cetăţenilor, stabilită într-un cadru democratic, consideră sociologul Jürgen Habermas. Extrase.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Pe termen scurt, criza necesită mai multă atenţie. Şi nu numai, politicienii nu ar trebui să uite defectele de construcţie la baza uniunii monetare şi care nu vor putea fi eliminate decât printr-o uniune politică adecvată : UE nu dispune de competenţele necesare pentru armonizarea economiilor naţionale, care prezintă diferenţe drastice în capacităţile lor concurenţiale.
"Pactul pentru Europa", consolidat din nou, confirmă doar un vechi defect : acordurile fără caracter obligatoriu în cercul şefilor de guverne sunt fie fără niciun efect fie nedemocratice, şi prin urmare trebuie să fie înlocuite cu o instituţionalizare incontestabilă a deciziilor comune.
Guvernul federal german a devenit acceleratorul unei desolidarizări care afectează întreaga Europă, pentru că a închis prea mult timp ochii în faţa unicii soluţii constructive pe care până şi Frankfurter Allgemeine Zeitung a descris-o între timp prin formula laconică : "mai multă Europă".
O paralizie generalizată
Toate guvernele respective se află neajutorate şi paralizate în faţa dilemei între, pe de o parte, imperativele marilor bănci şi agenţiilor de rating şi, de cealaltă parte, frica lor de a-şi pierde orice legitimitate în ochii populaţiei lor frustrate. Incrementalismul descreierat trădează lipsa unei perspective mai largi. Criza financiară care durează din 2008 a blocat mecanismul datoriei de stat, rămas pe spinarea generaţiilor viitoare, şi până una-alta, nu este deloc evident în ce fel politicile de auste
