Principala problemă a României este că nu are un proiect coerent, o strategie clară, indiferent cine s-a perindat pe la Putere din 1990 până acum. Se îngroaşă gluma cu lefurile profesorilor. De la votul nesăbuit al Parlamentului se ajunge, iată, la ameninţări din partea sindicatelor cu blocarea întregului sistem bugetar. Iată cum, în România, un gest electoral poate produce consecinţe incalculabile.

Analizând la rece ultimele evenimente, trebuie să constatăm că problema nu este a salariilor profesorilor – mărite sau nu cu 50% - nici a retribuţiilor din sistemul sanitar sau din structurile funcţionarilor publici. Ne pierdem în amănunte cum ar fi relaţiile constituţionale dintre instituţii, care l-ar obliga pe Tăriceanu să facă nu ştiu ce sau nu i-ar da posibilitatea să emită cutare ordonanţă de urgenţă şi uităm care este fondul problemei. Avem de-a face cu o defecţiune de sistem politic şi cu o problemă de sistem economic. Putem vedea foarte clar acum la ce poate duce iresponsabilitatea vreunui actor politic – fie el parlament, preşedinte sau prim-ministru – în perioade de campanie electorală. Iar dezbaterea nu cred că ar trebui să se poarte pe marginea “dreptăţii” şi căruia dintre cei implicaţi îi revine ea, ci ar trebui să ne conducă spre o singură întrebare şi spre rezolvarea acesteia: cum evităm astfel de situaţii?

Principala problemă a României este că nu are un proiect coerent, o strategie clară. Indiferent cine s-a perindat pe la Putere din 1990 până acum, această meteahnă ne-a lovit în toate domeniile: învăţământ, sănătate, alte ramuri bugetare, sistem parlamentar, sistem electoral. Ce poate însemna un proiect coerent care să evite astfel de blocaje precum cel pe care îl trăim acum? Păi, pur şi simplu ca un guvern sau parlament să impună o legislaţie agreată cu toţi actorii politici. Un astfel de proiect s-ar putea rezuma în patru i