Miros de schimbare într-o curte de la Corund
După ce treci de Sighişoara, către Ţinutul Secuiesc, pe drumul către Sovata, nu se poate să nu-ţi doreşti să ajungi pînă la Corund. Loc cu tradiţie în arta olăritului, cu oameni prietenoşi, animaţi de spiritul comercial, apetisant etalat pe drumul ce taie localitatea, Corund se dovedeşte a fi mult mai surprinzător cînd îi calci cu îndrăzneală uliţele neştiute de turişti. Dintr-o dată, agitaţia de la şosea se evaporă în notele orgolioase ale cocoşilor din curţile oamenilor. Simţi că eşti la ţară.
Miros de schimbare într-o curte de la Corund
După ce treci de Sighişoara, către Ţinutul Secuiesc, pe drumul către Sovata, nu se poate să nu-ţi doreşti să ajungi pînă la Corund. Loc cu tradiţie în arta olăritului, cu oameni prietenoşi, animaţi de spiritul comercial, apetisant etalat pe drumul ce taie localitatea, Corund se dovedeşte a fi mult mai surprinzător cînd îi calci cu îndrăzneală uliţele neştiute de turişti. Dintr-o dată, agitaţia de la şosea se evaporă în notele orgolioase ale cocoşilor din curţile oamenilor. Simţi că eşti la ţară.
Dar o dată ce apeşi pasul, iar ochii ţi se holbează curios peste gardurile oamenilor, realizezi că-n aer e miros de schimbare. Lumea se modernizează la ţară. Curţile sînt pavate cu dale, gardurile uşor mai înălţate, iar casele parcă au pieptul faţadelor umflate a mîndrie, colorată de vopseaua proaspătă şi flori multicolore, curgătoare. Senzaţia tactilă de la nivelul tălpilor tale, ritmată de succesiunea pietricelelor ce ornamentează glodul uscat, bătătorit al uliţelor, este singura ce te ancorează în peisajul care geografic este catalogat rural.
Un peisaj care de fapt împrumută tot mai mult din feţele suburbiilor, unde case colorate sînt acompaniate de grădini mici ticsite de vegetaţie şi flancate de maşini mari de familie. Singura difere
