Clădirile fostului Spitalului Militar din Alba Iulia sunt foarte puţin cunoscute publicului. Poate şi pentru că nu sunt amplasată în apropierea principalelor străzi din Cetate. Sunt „ascunse“ într-o curte pe strada Nicolae Iorga. Cea mai veche clădire datează din epoca Principatului Transilvaniei. La o diferenţă de aproape 100 de ani, acesteia i s-a mai adăugat încă un corp ce se integrează în arhitectura secolelor XVIII-XIX, specifică fortificaţiei de la Alba Iulia.
Faţade sobre
Prima clădire a ansambului arhitectural datează de la începutul secolului XVIII. „O primă şi aproximativă identificare se poate face abia în proiectele din 1731 şi 1736, unde apare reprezentat sub forma unei mici construcţii în forma literei L, retrasă de la aliniamentul stradal şi izolată în partea de nord-vest a cetăţii, la baza bastionului Sfântul Mihail. În deceniile următoare, planul clădirii tinde spre forma literei U, cu laturile scurte orientate spre nord“, a precizat istoricul Constantin Inel.
De-a lungul timpului, clădirea a rămas neschimbată. „Stilul baroc este evidenţiat de elementele structurale. Clădirea mai are şi urme specific medievale, precum organizarea compactă a spaţiului, sobrietatea faţadelor ori acoperişul supradimensionat. Aripa de nord apare în în planurile austriece de la mijlocul secolului XVIII“, a completat istoricul albaiulian. Sub această formă neschimbată, clădirea apare sub denumirea de „Spitalul Mic“.
„Noul spital“
Cea de-a doua clădire a spitalului datează de la începutul secolului XIX. „Stilul este unul electic, sobru, evidenţiat de elementele structurale. Spre sud-vest de vechiul spital apare reprezentat în planurile din 1849-1850 edificiul noului spital nominalizat după suprafaţa amplă ocupată şi perioada de construcţie ca Noul Spital sau Spitalul Mare“, a declarat Constantin Ine
