Apărut în limba germană în 2006, Aprilie în Paris este al patrulea roman al actorului şi scenaristului austriac Michael Wallner. Deşi în mare spune o clasică poveste a unei iubiri imposibile în vreme de război, cartea a devenit bestseller internaţional şi beneficiază şi de o ecranizare pentru televiziune, pe deplin justificată de stilul cinematografic (dar de film bun) în care e scrisă.
1943, Parisul ocupat de forţele naziste. Pentru că vorbeşte perfect franceza, Michael Roth, tânăr caporal neamţ de 21 de ani, este însărcinat cu funcţia de traducător în cadrul interogatoriilor din birourile Gestapo. Luându-şi ca pretext atracţia faţă de „un chip de o frumuseţe atipică” zărit în faţa unui anticariat, Roth se hotărăşte să refuze să-şi asume condiţia de străin, încercând, în afara orelor de serviciu, să treacă pe străzile Parisului drept un vrai parisien, monsieur Antoine: drumul lui de la hotel la biroul din Rue des Saussaies (ca traducător) se complică întâi cu un ocol într-o casă părăsită unde în fiecare după-amiază îşi schimbă „costumaţia”, apoi cu ocoluri la anticariat (Chantal, chipul de o frumuseţe atipică, este fiica anticarului), la „salonul de coiffure” (şi totodată spaţiu de întâlnire al unui mic grup de Rezistenţă antinazistă) în care Chantal lucrează ziua, la cafeneaua de vizavi, la clubul cu nume polonez unde Chantal lucrează noaptea (şi pe care, pentru că e frecventat de ofiţeri germani, tot ea îl aruncă în aer cu o bombă), în apartamentul liber pentru dragoste al unui coleg, înapoi în biroul din Rue des Saussaies (ca inculpat acuzat de colaborare, interogat şi mutilat) şi, în fine, pe malul mării, undeva în Normandia, unde Roth n-o mai găseşte pe Chantal, moartă sub steagurile Rezistenţei, ci numai pe bătrânul Joffe, tatăl ei, şi pe mica Antoinette, propria lui fiică.
„Wallner surprinde cu măiestrie esenţa unei lumi zbuciumate şi descrie