Acum vreo patruzeci de ani dacă ajungeai în escală la Atena, pentru că era necesar să foloseşti TAROM-ul, trebuia neapărat să vorbeşti cu doctorul Focşăneanu.
Îi duceai scrisori şi ziare din ţară şi aduceai mici comisioane, medicamente. Toată lumea ştia şi vameşii erau indulgenţi, medicamente străine contra cancerului nu prea se găseau în România anilor ’70.
Cooperanţii români, cei care lucrau la şantiere în străinătate, trăgeau la hotelul “Imperial" din piaţa Sintagma. Nici nu ajungeai bine în cameră şi doctorul Focşăneanu îşi făcea apariţia. “Ei, acum unde te-au mai trimis aia. Guineea, zici! Ai carnetul galben de vaccinare? Ia să vedem… Bine, văd că ăia de la Cişmigiu încă îşi fac treaba cum trebuie! Chinină, ţi-au dat? Ia să vedem… Băiatule, să nu iei porcăriile astea… sunt toxice. Îţi aduc eu mâine altele, pentru oameni, astea sunt pentru vite. Ţi-au făcut instructajul pentru ţări tropicale? Vai, vai, doar atâta ţi-au spus, sunt nişte proşti sau nişte criminali, vai, vai…" Şi doctorul Focşăneanu începea să explice şi să facă un instructaj complet de supravieţuire. L-am ascultat şi îi datorez sănătatea şi viaţa, pentru că mortalitatea era foarte ridicată în rândul celor care lucrau “afară". Mulţi dintre colegii mei au plătit cu viaţa dorinţa de a avea câţiva dolari la “Comturist" ca să poată cumpăra cafea veritabilă şi ţigări “Kent". Alţii au rămas mutilaţi sau muribunzi, epave umane. Aşa s-a plătit datoria ţării, cu mult sânge, cu sângele românilor. Când îţi ridici prietenii din depozitul mărfuri al Aeroportului Otopeni, în sicriu etanş de zinc, parcă se rupe ceva în tine. Sunt lucruri care nu se spun şi mă mir că am curajul să le dezvălui.
Dacă vrei să supravieţuieşti în România zilelor noastre trebuie să respecţi sfaturile, ce zic eu sfaturi, poruncile doctorului Focşăneanu. România, prin schimbările climatice, prăbuşirea niv