În campania electorala care l-a propulsat pe Bill Clinton la Casa Alba in 1992, indemnul „The economy, stupid!” (Economia, prostule!) a facut cariera. Autorul era James Carville, strategul campaniei, care i-a scris un memo sub forma de „haiku” guvernatorului de Arkansas. „Schimbare vs acelasi lucru” si „nu uita de sistemul de sanatate” erau celelalte doua idei pe care s-a concentrat cu sfintenie campania Clinton. Lovitura decisiva impotriva lui George Bush senior a fost insa tema economiei, care era in recesiune, fara ca presedintele sa reuseasca sa reduca taxele si impozitele cum promisese la inceputul mandatului. În schimb, razboiul din Golf fusese un succes. Dar razboiul nu era o tema in acea campanie. Ironia istoriei face ca Bush junior sa se poata lauda cu o crestere economica apreciabila si cu scaderea impozitelor. Nu insa si cu razboiul din Irak.

Discursul „Starea Economiei”, vizita la bursa din New York si in redactia cotidianului Wall Street Journal din aceasta saptamana fac desigur parte dintr-o strategie de imagine a administratiei americane. În mijlocul brokerilor, care pentru aproape 20 de minute au uitat de tranzactii, strangandu-se in jurul lui si aplaudandu-l, George W. Bush s-a simtit apreciat si s-a declarat „foarte impresionat de primire”. A fost al doilea presedinte, dupa Ronald Reagan, care a vizitat bursa din New York. Dar atentia pe care incearca s-o atraga asupra „stirii pozitive” din economie este cu totul monopolizata de „stirea negativa” din Irak. Democratii sunt pe val, nemultumirea populatiei fata de acest razboi pare comparabila cu miscarea anti-Vietnam. Desi in Congres exista o majoritate care sprijina planul privind trimiterea de noi trupe in Irak si care n-ar reduce fondurile alocate acestui razboi, discursul mainstream ramane clar si raspicat pro-retragere. Iar Bush a recunoscut, in discutiile avute cu redactia Wall Street Jour